Fricile pe care nu le înfruntăm ne devin limite.
A fi curajos nu înseamnă să nu simți frica, ci să privești frica în ochi și să-i spui să se dea la o parte din calea visurilor tale.
Frica va fi mereu acolo, puterea noastră e în a învăța să acționăm în prezența ei.
Mai mișto decât orice este să conștientizezi că frica nu există în trecut (l-ai trăit deja, ce a fost, a fost), nici în prezent ( când ești cu adevărat prezent, totul e bine aici și acum, nu ai motive reale de frică), ci doar în viitor.
Adică, tu cel de acum, din prezent, catastrofează tot felul de scenarii de viitor, care mai mult ca sigur nici nu se vor întâmpla. ?
Și, uite așa, ne punem corpul într-un stres uriaș, chiar și când privim știrile.
Ce se întâmplă când privești știrile?
Corpul tău este în același loc, dar mintea ta pleacă în vacanță în viitor și îți imaginează cum tot ce a auzit la știrile pline de negativitate, va deveni realitate.
Zi-mi sincer, e așa?
Și atunci, dacă simțim frica cel mai mult în viitor, nu e oare indicat să o înțelegem și să ne împrietenim cu ea?
Când trecem printr-o perioadă de instabilitate, ne temem pentru ce urmează.
Când știm că avem un test sau un interviu, simțim frică când ne gândim la rezultat.
În acele momente, nici măcar nu realizăm, iar după ce totul trece, ce nu facem este să privim înapoi și să vedem dacă am învățat ceva din asta.
Panica și frica pot fi rezolvate pe loc cu schimbarea respirației.
Deși este doar o soluție pe termen scurt, ajută enorm. Tot ce trebuie să faci este să îți muți atenția pe modul cum respiri și să te asiguri că respiri profund.
Imaginează-ți că te trezești într-o noapte și alarma de la detectorul de fum pornește. Te averizează de un potențial incendiu. Imediat, ți-e frică. E normal. Simți mirosul de fum, îți aduni familia și evacuezi casa. Asta este frica pusă la treabă.
Dar, ce-ar fi dacă, după ce ai auzit alarma , în loc să evaluezi rapid situația și să parcurgi următorii pași logici, ai fi îndepărtat bateriile de la alarmă și te-ai fi întors la somn, fără să verifici nimic?
Cum îți imaginezi deja, problemele s-ar fi amplificat.
Cu toate astea, fix asta facem cu frica.
În loc să evaluăm situația și să răspundem corespunzător, respingem și abandonăm situația.
Să zicem că ai o problemă serioasă cu partenera, dar simți frică să o înfrunți.
În loc să stați liniștiți și să vorbiți deschis despre ceea ce se întâmplă ( stingerea focului) sau chiar să ajungeți cu calm la concluzia că nu mai merge să fiți împreună. (scoaterea din casa, cu calm și în siguranță, a tuturor), tu te prefaci că totul e ok. (în timp ce focul distruge tot).
Când refuzăm frica, problemele noastre se amplifică.
Devin din ce în ce mai mari, până la un punct, când suntem obligați să le rezolvăm.
Atunci când înfruntăm frica – stăm, discutăm, înfruntăm focul, avem conversații dificile – devenim mai puternici ca rezultat.
Este foarte important să înțelegem de ce ne este frică cu adevărat?
Ce se ascunde în spatele acelei frici? Ce anume se ascunde, pe bune, în spatele acele frici?
Hai să înțelegem frica.
Ca să înțelegi și să te împrietenești cu propria ta frică este important să dedici puțin timp pentru asta. Trebuie să privești totul cu o curiozitate de copil.
Încearcă asta:
Pasul 1: Gândește-te la o frică pe care ai simțit-o recent. Poate să fie legată de orice.
Pasul 2: Găsește un loc liniștit, unde să nu te deranjeze nimeni și închide ochii.
Pasul 3: Întreabă-te: DE CE MI-E FRICĂ CU ADEVĂRAT?
Întreabă-te – De ce mi-e frică cu adevărat? Ce este în spatele fricii mele? De ce mă tem în realitate?
Să spunem că te duci la un interviu pentru un job.
Te simti paralizat și ți-e frică că nu îl vei obține.
Începi să te întrebi – De ce mi-e frică cu adevărat?
Primul răspuns care îți apare este – nesiguranța. Ți-e frică că nu vei avea un job și un venit stabil.
Te întrebi din nou – De ce mi-e frică cu adevărat?
Următorul răspuns care îți apare – stima de sine. Ți-e frică că nu ești suficient de bun, suficient de calificat, suficient de pregătit.
Te întrebi din nou – De ce mi-e frică cu adevărat?
Următorul răspuns care îți apare – familia și prietenii vor crede că sunt un ratat. Ți-e frică de părerea celorlalți.
Observi acum că, frica care apare la suprafață poate avea o motivație total diferită de frica care o simți, de fapt, în adâncul ființei tale.
Întrebarea asta te ajută să îți înțelegi frica.
Acum hai să ne împrietenim cu frica.
În exemplul de mai sus, am descoperit că frica de a nu obține un job este, de fapt, frica de părerea persoanelor din jurul tău.
De îndată ce ai descoperit frica reală, trebuie să te întrebi – Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
Să spunem că nu obții jobul respectiv și prietenii, familia, etc, vor râde de tine.
Așa, și?
Este ăsta un motiv suficient să nu-ți încerci toate șansele? Evident că nu!
Ce trebuie să faci ca să fii camarad pe viață cu orice frică apare?
Să accepți cel mai nasol scenariu care se poate întâmpla și să realizezi că nu e așa mare brânză.
Cum mi-am învins frica de sărit cu parașuta?
- M-am întrebat de ce mi-e frica? De ce mi-e frică cu adevărat? Răspunsul, total previzibil, de moarte.
- M-am întrebat – Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Să mor. Nu se va deschide parașuta și aia e. ?
- Am devenit conștientă de frică, am acceptat cel mai nasol scenariu și am sărit.
Ca în majoritatea scenariilor, fricile sunt de fapt, un fel de telenovele din capul nostru, care nu se întâmplă în viața reală.
Cum a fost experiența și mai multe despre frică găsești și aici, unde povestesc despre experiența de Sky Diving.
Gata și cu frica! ?
Cu curaj… către noi orizonturi! ?
Te îmbrățișez tare, tare! ?
Pe mâine!
Xoxo ?