Ghici ce am ales?

În Londra suntem în lockdown de 4 luni deja. Lockdown? Rutină, o mănânc pe pâine.

Fiind aproape de Borough Market, am zis să mă delectez cu ceva nesănătos, așa de Happy Friday și că am terminat challenge-ul, dar am continuat să țin obiceiurile sănătoase.

Azi a fost ziua din săptămână când îmi permit să mănânc zahar, așa că am ieșit la vânat de bombe calorice.

Este o patiserie în inima pieței, la care este mereu coadă.

Cum cozile nu sunt cea mai mare bucurie a mea, am evitat mereu să văd ce vând ei.

Până azi, când pașii m-au ghidat fix acolo.

Ce aveam să găsesc?

Gogoașă cu cheesecake. ?

Habar n-aveam că există așa ceva.

M-am așezat cuminte la coadă și parcă, de dragul de a demonstra ce am scris ieri despre frică ,

s-a găsit un voluntar să exemplifice azi.

Patiseria este pe genul street food și are și o fabrică de pâine cu intrarea din strada unde vând produsele.

Fix de pe acea ușă a fabricii a ieșit o doamnă foarte speriată și a început să strige la noi să respectăm distanțarea socială. Ne-am conformat toți instant și am fost un pic nelămuriți de ce era panicată.

La numai câteva secunde a venit din nou.

Ne-a spus iar să păstrăm distanța, deși deja eram mai distanțați decât trebuia.

Se uita cu frică undeva în spate, dar eu eram prea fascinată de vitrină să văd la ce se uita.

După alte câteva secunde a început să strige cu panică, să plecăm și să revenim în 30 de minute.

Nu s-a oprit aici.

Privea speriată către catedrală și repeta asta de parcă ceva foarte nașpa urmează să se întâmple.

Am întrebat-o de ce e speriată și de ce vrea să plecăm?

A privit din nou spre catedrală și arăta cu îngrozire către polițiși.

O să vină să dea amenzi iar – a spus cu vocea tremurândă.

Vă rog să plecați –  a insistat. 

Toată coada uriașă s-a uitat la ea, apoi la poliție și ghici ce?

Toți au ales să rămână la coadă.

Pentru gogoși învingem orice frică. ?

Mno, cică nu avem voie să ieșim din casă decât o oră pentru mișcare.

Apoi, cum ne poate judeca careva, dacă alegem să facem mișcarea aia către tejgheaua de gogoși?

Liberul arbitru sau ce?

Tipa se uita și la mine, speră să aleg să plec și să revin mai târziu, dar eu eram hotărâtă că nimic nu poate sta în calea mea și a gogoșii mele cu cheesecake. ??‍♀️

Plecam, dar cu tot cu gogoașă. ???

Se pare că din toți cei prezenți în acest tablou, singura care simțea frica era această fată, care probabil era supervisorul acestei patiserii.

De când în lockdown, nu mi-a fost dat să văd nici o amendă dată la nimeni, iar acum, la final, când cică ieșim din toată mizeria, au ieșit și ei să se bage în seamă.

S-ar putea să-ți placă și:  Cum sa incepi ziua intr-un ton optimist

Mno, apreciem, dar ne descurcăm să ne facem cumpărăturile și fără asistență și “amenzi.”

Oamenii au reacționat genial și-mi venea să îi îmbrățișez pe toți cei de la coadă.

Nu, stai liniștit! Nu i-am îmbrățișat! Asta mai lipsea, mai ales de față cu polițaii.

Nu mai apucam să cumpăr gogoși. ?

Oricum, ideea este că frica se simte.

Știi că un câine dacă simte frica, vine și te mușcă.

Fix așa e cu oricine vrea să-ți facă rău.

Dacă simte că ți-e frică, sare pe tine.

Dacă simte că ești în puterea ta, nu se poate atinge de tine.

Așa s-a întâmplat cu coada uriașă.

Deși era locul unde puteau veni și face ce voiau, polițaii au rămas pe poziții și ne-au lăsat să ne cumpărăm gogoșile în liniște.

Cum de altfel era normal și firesc.

Și acum, să o analizăm un pic pe fata asta și frica ei, pentru că este un exemplu grozac, care ne arată cum ne speriam aiurea și cum ne lăsăm consumați de frică, când, câteodată, chiar nu avem nici un motiv să o facem.

  1. Polițiștii dădeau amenzi trecătorilor că nu respectau distanța socială. Noi respectam distanțarea socială, deci nu era nici un pericol. Cu toate astea, era panicată și ne spunea să plecăm și să revenim după ce plecau polițaii.
  2. Unde era frica ei? În mintea ei, nu?
  3. Ce a declanșat frica ei? Vederea polițailor.
  4. La ce se gândea când simțea frica? În viitor. Deja vedea un scenariu în viitor cu ei dând amenzi. Deci, prin urmare, avea deja un scenariu catastrofic pe fundalul minții.
  5. Unde era ea când simțea panica? În prezent, în intrarea magazinului, unde nu venise nimeni să o întrebe nimic. Unde totul era bine și senin.
  6. Unde eram noi, toți cei din coadă? În momentul prezent. Unde totul era bine și senin și nici o catastrofă imaginară nu ne putea doborî dorința de gogoși. ? Așteptând cuminți să ne vină rândul la cumpărat.
  7. Cine suporta consecințele, în caz că polițaii abordau coada? Cei din coadă, nu ea.

Vezi cum se băgăm singuri frica în noi aiurea?

Vezi cum catastrofăm aiurea când nici măcar există un pericol real pentru noi?

( Nu putea să-i facă ei nimeni nimic că eram noi ieșiți afară din case, doar nu ne-a pus ea să ieșim și să venim la gogoși. ?)

Sper ca acest exemplu să-ți fie de folos și să realizezi, încă o dată, că, cu cât preiei controlul și începi să-ți observi propriile gânduri și frici, de îndată ce le iei la întrebări, demarezi și o prietenie de lungă durată cu ele și nu mai au putere asupra ta.

Să ai zile pline de încredere în sine! ?✨

Te îmbrățisez tare! ? ?

Xoxo ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *