Te-ai trezit cu zâmbetul pe buze și abia aștepți să mergi la muncă azi sau n-ai nici un chef, îți zici cu regret că e luni iar și simți că rămâi fără motivație? S-ar putea ca ziua de luni să nu aibă nimic de a face cu starea ta de spirit, ci cu ceea ce faci.

Dacă faci parte din gașca celor care își doresc să facă cât mai multe lucruri, cât mai rapid și simți că rămâi fără combustibil, dar nu știi de ce, azi îți povestesc cum să recunoști semnele unui burnout, pentru a lua măsuri și a-l evita.

Burnout-ul este drumul ălă hazardos, care pare atât de îndepărtat când ești focusat să faci cât mai multe, pe care trebuie să ai grijă să nu o iei, atunci când ai o personalitate de “pot face orice”… așa, ca a mea.  Este o stare de extenuare, care duce la epuizare fizică și emoțională, cinism și detașare, sentimente de ineficacitate și lipsa împlinirii.

High-achievers suntem numiți noi, cei care vrem să le facem pe toate. Punem multă pasiune în tot ce facem, avem tendința de a ignora orele extraordinar de prelungite de muncă, volumul uriaș de muncă pe care ni-l asumăm și presiunea enormă pe care o punem pe noi înșine pentru a reuși în tot ce ne propunem, deși toate astea ne califică cu succes pentru un burnout de toată frumusețea. Te recunoști? Atunci trebuie să citești asta.

De ce crezi că ajungem aici? Pentru că facem totul pe turbo, sărim din proiect în proiect, fără a ne opri, fără a respira, fără a dormi suficient și fără a ne întreba de ce facem ceea ce facem sau dacă ceea ce facem este cu adevărat ceea ce ne dorim, dacă corespunde cu valorile noastre interioare.

Și nu, nu e ceva demn de laudă. Din contră.

Cum crezi că am ajuns să scriu despre burnout?

Ei bine, am experimentat unul acum câteva luni.

Mereu mi-am împins limitele și am vrut să văd de ce sunt capabilă, dar de mai bine de 3 ani am dus lucrurile la extrem și am crescut din ce în ce mai mult orele de muncă, 16 ore de muncă pe zi fiind de cele mai multe ori minimul pe care mi-l impuneam.

Cel mai îngrijorător “record” al meu a fost o săptămână cu muncă la capacitate maximă și doar vreo 6 ore de somn adunate… într-o săptămână. Nu sunt mândra de mine pentru asta. Îți povestesc tocmai pentru a învăța din inconștiența mea și pentru ca tu să eviți să ajungi la burnout. Ajunsesem ca un zombie care pur și simplu nu se oprea.

De ce am muncit atât de mult fără oprire? Pentru că am găsit foarte multe lucruri care îmi plac și mi-am dorit să fac cât mai multe din ele, fără însă a le prioritiza și a le da o atenție mai mare celor care aduc mai multă valoare celor din jur și celor care îmi aduc cea mai mare bucurie interioară, fără a îmi lăsa timp pentru mine, fără a îmi da timp de somn și de odihnă. Renunțasem chiar și la una din cele mai mari bucurii ale mele, care mă reîncarcă mereu cu energie: călătoritul.

Aici am greșit, am pus munca pe primul loc, iar pe mine pe ultimul loc.

Dar… hei!

Greșelile sunt darurile din care creștem, dacă învățăm din ele.

De la 18 ani, de când am intrat oficial în câmpul muncii, am pus permanent presiune pe mine să fac mai mult, să învăț mai mult, să lucrez mai mult. Doar că am făcut asta fără o țintă clară pe atunci. Știam doar că am foarte multă energie pozitivă și-mi doream să o împart cu lumea din jur într-un mod plin de semnificație.

Așa se face că am tot încercat marea cu degetul și am adunat calificări și experiențe cât de variate, unele fără legătură cu altele: economist, inspector resurse umane, organizator de evenimente, impresar artistic, contabil, instructor aerobic-fitness, instructor de Zumba, coregraf, instructor de Kangoo Jumps, antreprenor, agent și ghid de turism, proaspăt jurist… și mă opresc aici, ca să nu te sperii mai mult decât am făcut-o deja. Daaa… îmi place să învăț!

Ghici cui trebuie să îi mulțumesc pentru această experiență diversificată?

Steve Jobs este unul din oamenii care mi-au schimbat viața, fără să-mi dau seama.

În 2005 am avut ocazia să îi aud un speech care m-a marcat profund și a cărui idee de bază am transformat-o într-un stil de viață.

Varianta originală sună cam așa:

“Sometimes life hits you in the head with a brick. Don’t lose faith. I’m convinced that the only thing that kept me going was that I loved what I did. You’ve got to find what you love. And that is as true for your work as it is for your lovers. Your work is going to fill a large part of your life, and the only way to be truly satisfied is to do what you believe is great work. And the only way to do great work is to love what you do. If you haven’t found it yet, keep looking. Don’t settle. As with all matters of the heart, you’ll know when you find it. And, like any great relationship, it just gets better and better as the years roll on. So keep looking until you find it. Don’t settle.”

Spunea că munca ne va ocupa o mare parte din viață și că singura modalitate prin care vei fi satisfăcut este să faci ceea ce consideri tu că este o muncă extraordinară. Și singura modalitate prin care poți face asta este să iubești ceea ce faci. Dacă nu ai găsit ceea ce iubești cu adevărat să faci, caută în continuare, nu te așeza. Cu toate lucrurile ce țin de inimă, vei ști când ai găsit ceea ce îți dorești cu adevărat să faci. Caută până găsești.

Apoi nu m-am jucat, am căutat și căutat și căutat, am experimentat o mulțime de domenii, am cunoscut o mulțime de oameni frumoși de la care am învățat enorm, am trăit cu bucurie fiecare clipă și m-am reinventat de fiecare dată când drumul pe care mergeam nu mi se părea că este cel care îmi aduce satisfacție. Și nu vorbesc de satisfacția financiară, vei realiza că aceea are un rol secundar și că ceea ce contează cu adevărat este sentimentul de împlinire pe care îl simți atunci când contribuția ta la a lăsa în urmă o lume mai bună, la a înfrumuseța cu ceva viețile oamenilor din jur, la a face bine, la a dărui energia ta într-un mod cât mai constructiv și unui număr cât mai mare de oameni este adusă făcând ceea ce-ți place.

Fie că încă suntem în căutări, fie că am găsit ce ne place cu adevărat să facem, e important să ne reamintim constant că oricâtă energie și pasiune am avea pentru ceea ce facem, trebuie să învățăm să spunem stop și să fim conștienți atunci când viața devine prea mult și grija față de propria persoană rămâne pe ultimul loc.

Am testat-o pe pielea mea, crede-mă când îți spun că oricâtă energie, bunăvoință, dorință, determinare, rezistență, strategii, etc… oricât ai încerca să te ții în formă, în timp ce nu-ți oferi timp de somn, de odihnă, de relaxare, nu-ți stabilești sau nu-ți cunoști  “De ce-ul?” pentru ceea ce faci… nu poți oferi nimic, nimănui, pentru că rezervorul tău se golește.

Ca să poți oferi, ca să poți ajuta, ca să poți face ceea ce îți place la adevăratul tău potențial, trebuie mai întâi să ai grijă de persoana ta.

Până nu facem asta, nu vom putea să ajutăm pe nimeni.

Am învățat asta “the hard way. ”

Când ești în plin burnout, nu mai poți funcționa eficient nici la nivel personal, nici la nivel profesional. Oricum, burnout-ul nu apare brusc. Nu te trezești într-o dimineață și zici că ai burnout. Totuși apariția lui este destul de lentă și de aceea nu e așa ușor de recunoscut.

Factorul care accelerează apariția burnout-ului este lipsa de somn, iar la privarea de somn sunt campioană de ceva ani.

Am zis că am doar o viață și că nu vreau să o dorm, dar și aici am dus lucrurile la extrem.

M-am gândit că dacă și Tony Robbins ( mentorul meu) poate supraviețui fără probleme cu doar 5 ore de somn, pot și eu.

Problema este că nu m-am oprit aici, am văzut că mă simt excelent cu 5 ore de somn, așa că am coborât la 4 ore de somn pe noapte, la 3 ore de somn pe noapte și semnele de oboseală au început să apară.

Ce e amuzant e că, după burnout-ul meu, ascultând un audio de-al lui Tony Robbins, în care vorbea despre valorile care îi ghidează viața, povestea cum, faptul că și-a pus pasiunile pe primul loc, înainte de sănătate, l-au dus la… burnout.

Nu-mi imaginam că așa ceva e posibil, nu la un tip ca el care părea că are toate răspunsurile și care părea foarte echilibrat în tot ce face.  Nu mi-am imaginat că a experimentat burnout-ul.

Ghici ce făcea? Muncea aproape fără oprire, dormea 5 ore sau mai puțin pe noapte, iar semnele de oboseală au început să apară. S-a îmbolnăvit, dar a continuat să se prezinte la seminariile de business pe care le prezenta pentru antreprenori de talie mondială, doar că nu mai dădea același randament, nu mai era la fel de prezent, nu mai era la fel de sclipitor, nu mai avea aceeași plăcere de a face lucruri, se simțea epuizat, iar pasiunea i s-a transformat într-o povară.

S-ar putea să-ți placă și:  Răsăritul și alergarea din 2017

Așa a realizat că degeaba ai ca valoare prioritară pasiunea pentru ceea ce faci, dacă nu ai înainte de asta grija pentru sănătatea și vitalitatea ta.

Vom povesti într-un alt articol și despre importanța somnului și ce se întâmplă cu organismul tău atunci când îl privezi de somn, dar să revenim la burnout.

Mintea și corpul dau semnale de alarmă și îți las aici simptomele, pentru ca atunci când știi ce cauți, poți recunoaște mai ușor semnalele de burnout, înainte de a fi prea târziu.

Diferența dintre stres și burnout este doar o chestiune de intensitate, așa că, cu cât recunoști mai repede semnele, cu atât mai rapid poți evita un burnout.

Semne ale epuizării fizice și emoționale:

1. Oboseală cronică. În primele etape, poți simți o lipsă de energie și te simți obosit mai multe zile. În ultimele etape, te simți extenuat din punct de vedere fizic și emoțional, drenat și epuizat, și poți simți un sentiment de teamă pentru ceea ce se află înaintea oricărei zile.
 2.
Insomnie. În primele etape, este posibil să ai probleme cu adormirea una sau două nopți pe săptămână. În ultimele etape, insomnia se poate transforma într-o încercare persistentă de a adormi; oricât de obosit ai fi, nu poți dormi.
3. 
Uitarea / atenuarea concentrării și atenției. Lipsa de concentrare și uitarea ușoară sunt semne timpurii. Mai târziu, problemele pot ajunge până la punctul în care nu-ți mai poți face munca și totul începe să se adune. Acest lucru se datorează în mare parte lipsei de somn.
 4. 
Simptome fizice. Simptomele fizice pot include dureri în piept, palpitații ale inimii, dificultăți de respirație, durere gastrointestinală, amețeli, leșin și / sau dureri de cap (toate acestea trebuie evaluate medical).
5. Risc crescut de boli
. Deoarece corpul tău este epuizat, sistemul imunitar devine slabit, făcându-te mai vulnerabil la infecții, răceli, gripă și alte probleme medicale imune.
6. 
Pierderea/ creșterea poftei de mâncare. În primele etape, este posibil să nu simți că ți-e foame și să sari peste câteva mese. În ultimele etape, poți să îți pierzi apetitul și să începi să pierzi o cantitate semnificativă de greutate sau să îți crească apetitul și să crești semnificativ în greutate.
 7. 
Anxietate. La inceput, s-ar putea să ai simptome ușoare de tensiune, ingrijorare. Pe măsură ce te apropii de burnout, anxietatea poate deveni atât de gravă încât interferează în capacitatea ta de a lucra productiv și poate provoca probleme în viața personală.
  8. 
Depresie. În primele etape, s-ar putea să te simți ușor trist, ocazional fără speranță și, prin urmare, vei putea simți sentimente de vinovăție și de lipsă de valoare. În cel mai rău caz, s-ar putea să te simți prins, grav deprimat și să crezi că lumea ar fi mai bine fără tine. (Dacă depresia ta este în acest punct, trebuie să cauți imediat ajutor profesional.)
9. 
Furie. La început, aceasta poate apărea ca tensiune și iritabilitate interpersonală. În ultima etapă, acest lucru se poate transforma în izbucniri furioase și argumente serioase la domiciliu și la locul de muncă. (Dacă furia ajunge la punctul în care se transformă în gânduri sau acte de violență față de familie sau colegi, solicită asistență profesională imediată.)

    Semne ale cinismului și ale detașării

   1. Pierderea plăcerii. La început, pierderea plăcerii poate părea foarte ușoară, cum ar fi lipsa plăcerii de a merge la muncă sau sentimentul de a pleca cât mai repede de acolo. Fără intervenție, pierderea plăcerii se poate extinde la toate zonele din viața ta, inclusiv la timpul petrecut cu familia și prietenii. La locul de muncă, poți încerca să eviți proiectele și să descoperi modalități de a scăpa de lucru împreună cu echipa.
2. 
Pesimism. La început, acest lucru se poate manifesta ca un auto-vorbit negativ cu tine însuți  și / sau printr-o schimbare de atitudine, de la un om care vede jumătatea plină a paharului la un om care vede jumătatea goală a paharului. În cel mai rău caz, acest lucru se poate duce chiar  dincolo de modul în care te vezi pe tine și se poate extinde la probleme de încredere cu colegii și membrii familiei și la sentimentul că nu poți conta pe nimeni.
3. 
Izolare. În stadiile incipiente, acest lucru poate părea o ușoară rezistență la socializare (adică nu vrei să ieși la masa de prânz, închiderea ocazională a ușii pentru a-i evita pe ceilalți). În ultimele etape, poți deveni furios când cineva îți vorbește sau poți veni mai devreme sau pleca mai târziu pentru a evita interacțiunile.
 4. 
Detaşare. Detașamentul este un sentiment general de deconectare de la ceilalți sau de la mediul tău.  Aceasta poate lua forma comportamentelor izolate descrise mai sus și poate duce la eliminarea emoțională și fizică a ta de la locul de muncă și de la alte responsabilități. Poți să anunți că nu te simți bine și să nu te prezinți la muncă, să nu mai răspunzi la apeluri și e-mailuri sau să întârzii în mod regulat.

Semne de ineficiență și de lipsă de realizare

1.   Sentimente de apatie și lipsa de speranță. Acest lucru este similar cu ceea ce am descris în secțiunile de depresie și pesimism mai sus. Simți că nimic nu merge bine sau că nu contează nimic. Pe măsură ce simptomele se înrăutățesc, aceste sentimente te pot imobiliza și aduce într-un punct în care te întrebi “care este scopul?”
2. 
Creșterea iritabilității. Iritabilitatea se datorează adesea senzației că ești ineficient, lipsit de importanță, inutil și un sentiment crescut că nu mai poți face lucrurile la fel de eficient cum le făceai odată. În primele etape, acest lucru poate interfera în relațiile personale și profesionale. În cel mai rău caz, poate distruge relațiile și cariera.
3. 
Lipsa de productivitate și performanțe slabe. În ciuda orelor lungi de muncă, stresul cronic te împiedică să fii la fel de productiv ca în trecut, ceea ce duce deseori la proiecte incomplete și la o listă permanentă de sarcini. Uneori, se pare că la fel de greu pe măsură ce încerci, nu poți urca de sub teanc.

Reține aceste semne de avertizare în minte, burnout-ul este la doar un pas de cei care trăiesc vieți foarte ocupate și se neglijează pe ei înșiși.

Dacă simți că îți sunt cunoscute o parte din aceste simptome, ia-o ca pe un apel de trezire, evaluează sincer cantitatea de stres din viața ta și ia măsuri pentru a o reduce.

Burnout-ul nu este ca răceala, nu trece după câteva pastile, ci după schimbări semnificative în viața de zi cu zi.

Se spune că burnout-ul apare când ceea ce faci nu-ți aduce împlinire interioară.

L-am luat ca pe un wake-up call și, așa cum spunea Steve Jobs, am încredere că punctele se vor conecta. Totul începe să aibă sens. Toate job-urile, calificările și experiențele de viață de până acum sunt o parte esențială pentru direcția în care mă îndrept cu claritate în prezent.

Nu-ți pot explica în cuvinte ce stare de calm și liniște interioară poți simți atunci când ceea ce faci îți aduce implinire interioară, când simți că faci parte din ceva mai mare decât tine.

Când acțiunile și eforturile noastre sunt îndreptate doar către un sens aparent ( carieră, adaptare socială), viața noastră devine o cursă contra cronometru, pentru a bifa niște lucruri, fără a realiza că așa ne perpetuăm singuri starea de stres.

Când ne consumăm energia în acord cu valorile noastre personale profunde, atunci putem face mult mai mult, cu efort maxim, fără să ajungem la extenuare.

Cum prevenim burnout-ul?

Pentru început, să ne reamintim că timpul e doar o iluzie, timpul nu există, poate așa vom renunța la presiunea cauzată de timp. Stabilirea de țeluri realiste ajută și ea, la fel și identificarea tiparelor disfuncționale de gândire, găsirea de soluții pentru a ne face munca mai eficientă, clarificarea motivației interioare fundamentale, clarificarea a ceea ce ne ghidează în viață.

Cum faci asta? Te provoc să îți răspunzi sincer la întrebările de mai jos.

Ia o foaie, un pix, lasă prejudecățile, fă un efort să-ți dai răspunsuri cât mai complete la fiecare întrebare și trage singur concluziile.

  • De ce fac ceea ce fac?
  • Îmi place să fac acest lucru?
  • Este ceea ce fac semnificativ pentru mine, astfel încât să pot continua cu plăcere?
  • Vreau să trăiesc pentru asta?
  • Vreau să-mi fi trăit viața pentru asta?

Suntem atât de prinși în viteza vieții de zi cu zi, care este tot mai orientată pe consum și nu pe împlinire, că tind să cred că burnout-ul este nota de plată pe care suntem datori să o plătim pentru modul în care alegem să ne trăim viața, pentru că acceptăm să facem lucruri pe care poate nu dorim cu adevărat să le facem sau care ne aduc doar o bucurie temporară, dar nu valoare, nu evoluție, nu progres, nu însemnătate, nu împlinire interioară…

Schimbările nu sunt ușoare întodeauna, dar sunt cel mai deștept lucru de făcut, deoarece făcând acum câteva schimbări minore, vom reuși să ne menținem în cursa cu noi înșine, cu suficient combustibil pentru a trece peste linia de sosire cu zâmbetul pe buze.

One Reply to “Semne de burnout… Tu le ai?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *