Totul va fi bine, mâinile în aer și strigă cu mineeeee! Whoop whoop!
Astăzi a fost o zi demențială din toate punctele de vedere.
Facebook, Whatsapp, ce-s alea?
Nu-mi vine să cred cât de bine este fără ele!
Astăzi am fost mai prezentă în viața mea ca niciodată. Azi am privit cerul, am zâmbit soarelui, am mulțumit pentru viața asta minunată, am privit oamenii în ochi, am zâmbit oamenilor din jur și mi s-a zâmbit înapoi, azi am avut ocazii să fac acte întâmplătoare de bunătate, pe care, dacă aveam aplicațiile vieții pe telefon, poate că nici nu le observam.
Doar ce ieșisem pe stradă. Un nene care și-a închis definitiv restaurantul avea un teac de cutii în brațe, iar printre degete avea telecomanda de la mașină. Reușise să o descuie din telecomandă, dar se chinuia să deschidă portbagajul fără să lase cutiile pe jos. Erau super drăguțe, cred că voia să le protejeze.
L-am întrebat dacă vrea să-i deschid portbagajul. A zi da. Mi-a mulțumit din inimă și mi-a zâmbit.
Sigur nu se aștepta ca eu să trec fix atunci pe lângă el, chiar când are nevoie și să îl și ajut.
A fost totul ca și cum ne-am vorbit să facem mișcarea asta sincronizată. Exact la timp.
Al doilea act de bunătate care mi-a umplut sufletul de bucurie azi.
O fetiță de vreo 3 anișori era pe o bicicletă cu roți ajutătoare și se chinuia să urce o pantă ca să iasă din parc, dar nu reușea. Draga de ea, urca… și se ducea cu spatele înapoi. În imediata apropiere, probabil surioara ei, o bebelușă adorabilă care părea că abia a învățat să se țină pe piciorușe. În depărtare se vedea mama ei, care avea un bebeluș în brațe și care se apropia foarte încet. Fetița de pe bicicletă o ruga pe surioara ei să o împingă, doar că puiul ăsta mic nu avea atâta putere. Am întrebat-o dacă vrea să o ajut. Am învitat-o ca coechipier pe surioara cea mică, ca să vadă cât de puternică e de fapt. Am prins amândoua de portbagajul bicicletei, am întrebat-o pe fetiță dacă e gata și am început să împingem ( eu evident făcând zgomote de vrrruuuum vruuum ca să le fac să zâmbească). Zâmbărețe le-am lăsat. Celei mari i-am zis un mare bravo, iar celei mici i-am zis: Ai văzut cât ești de puternică? Mi-am zâmbit amândouă, mi-au făcut cu mâna și mi-am continuat drumul. Divin moment.
Când mămica s-a apropiat, m-a privit în ochi și mi-a zâmbit cu recunoștință.
Ce sentiment minunat.
Nimic în lumea asta nu are aceeași valoare ca momentele astea mici, neplanificate și pline de viață.
Nici un social media, cu toată dopamina vieții nu poate replica astfel de momente autentice.
Toate zilele sunt frumoase, doar că unele chiar te fac să simți că mergi pe norișori printre curcubee și unicorni. Mai ales când ai ochii larg deschiși cu adevărat. Pariez că nu e chiar o experiență comună. :))
Ca să fim pe aceeași undă, te invit să asculți melodia – I’m walking on sunshine Katrina and The Waves –
E super veche, dar, oricât de jos te-ai simți, te ridică instant.
Astăzi am mers pe sunshine și la propriu și la figurat.
A fost un soare genial și o temperatură care aduce a primăvară.
Mereu zic că nu sunt influențată de vreme, doar că vremea bună mă duce de pe turbo pe super turbo energie.
Astazi parcă toți oamenii de pe stradă erau mai zâmbăreți, mai optimiști.
Parcă a fost o zi în care am uitat complet de toată nebunia asta, parcă am simțit că nu s-a întâmplat niciodată toată nebunia. ( evident mi se amintea în mediul înconjurător la fiecare câteva secunde, toate autobuzele au fost personalizate cu un mesaje negative, auzi campanie nouă – cică se te porți ca și cum îl ai – ) Așa să se poarte cine a făcut banerele astea trilulilu. De ce zic asta? Mintea noastra subconștientă înregistrează tot ce vedem și când nu dăm atenție. Așa se face că mesajele negative ajung la tine și te influențează fără să îți dai seama. Așa mesaj instalează frică în tine, instant. A doua zi te trezești trist și începi să te comporți ciudat și nici nu știi de ce. Poate deja începi să te porți ca și cum îl ai și nici nu-ți dai seama.
Când văd/aud mesaje negative închid canalul care îl emite, mă uit în altă direcție, mă gândesc la lucruri pentru care sunt recunoscătoare.
Funcționează de fiecare dată. De aia sunt așa zen.
Trebuie să hack-uim toate canalele astea de instalat frica, anxietate și incertitudine.
Cel mai mare virus din lume este frica. Iar asta ni se servește pe toate canalele posibile.
Cum opresc eu asta? Zic: NU, MULTUMESC! și îmi continui ziua și viața cu optimism.
Ține de fiecare dintre noi să ne trezim și să găsim soluții să navigăm cu încredere, cu curaj și cu determinare prin toată mizeria asta.
Și acum că am făcut un pic briefingul zilei, hai să vedem cum m-am descurcat cu provocările zilnice:
- nu am consumat zahăr. Astăzi a fost o zi tare ușoară din punctul ăsta de vedere. Deși mi-a venit în minte de vreo 2 ori cu o claritate extraordinari -zău că vedea și raftul din magazin și detaliile de pe ambalaj – Kinder Bueno cu ciocolată albă ( fix așa, în detalii mi-a venit în cap), mi-am zis cu ușurință un nu, mulțumesc și mi-am continuat ziua. Azi am mâncat, în mare parte , fructe. (tocmai mi-am comandat blender, să vezi că mă apuc de bucătărit raw vegan. Eu, care muncesc non-stop și cumpăr mâncare mereu. Vreau să o văd și pe asta.
- m-am antrenat pentru o oră și azi. Recunosc că pe la 19, când era ora antrenamentului îmi venea să cad în tiparele vechi. Mă luase oboseala, așa un pic. De fapt, cred că era doar o conversație negativă în capul meu între vechea eu și noua eu, și primul gând a fost să mă relaxez și să mă uit pe Facebook. Ca să fiu sinceră, în zilele când eram foarte obosită fix asta făceam. Mă uitam aiurea online, mai câutam citate, mai scrolam aiurea. ( Am o colecție de peste 30.000 de citate, e o pasiune de a mea). Azi, pentru că n-am Facebook, mi-am revenit și m-am antrenat. 30 de minute Hiit training, 30 de minute de dans. Yuhuu! după o oră de sport, eram ca nouă. Trăiască endorfinele! Când zic că nimeni nu a regretat nici un antrenament făcut, niciodată, vorbesc cât se poate de serios. Mă simt excelent și plină de energie acum. E trecut de 11 pm aici, iar eu mă simt de parcă e 11 am. :))
- am băut 2 l de apă cu ușurință. Cred că deja începe să se formeze obiceiul ăsta. Nu o mai văd ca pe ceva greu. Parcă natural îmi iau sticla de apă și beau ca un copil cuminte ce sunt.
- azi am mâncat raw vegan, numai fructe și o budincă de chia ( azi am trecut la next level… am făcut-o cu lapte de ovăz, seminte de chia, semințe de in, scorțișoară și migdale. Moooa, ce bunătate! Voi continua să upgradez rețeta, cine știe la ce invenții ajung). Îți ziceam că s-a dus cheful de salate, așa că abia aștept zilele următoare să văd ce rețete raw vegane de începători experimentez. Să-mi trezesc entuziasmul. Nu-mi vine să cred cum mi s-a transformat digestia și modul cum mă simt, în numai 5 zile. Abia aștept să văd cum evoluez în zilele următoare.
- Am citit deja o oră pe azi, voi mai adăuga probabil încă una înainte de somn. Ce să faci? Prea multe cărți bune ca să nu faci asta.
- Azi a fost prima zi fără Whatsapp și ziua 5 fără Facebook. Nici un regret, m-am simțit extraordinar fără. Prima zi cu Signal a fost așa liniștită și pe flow. Fix ce trebuie. Nu pot să exprim în cuvinte cât timp de calitate am câștigat numai prin aceste 2 schimbări. Azi când eram la plimbare mi-a venit așa o certitudine, că, dacă la finalul lunii mă decid să revin pe Facebook, voi intra maxim o dată pe săptămână. Nu vreau să mai fiu atrasă să-mi pierd vremea pe acolo. Îmi asum ceea ce zic. Te am pe tine să mă tragi de urechi dacă fac altceva. Până acum ai fost un partener de responsabilizare excelent. Am citit într-o carte că atunci când declari public că vei face anumite lucruri, șansele să le faci sunt de 99,99%, din cauza presiunii sociale pe care ai pus-o pe tine. Este grozav să văd că funcționează. Am mai încercat provocări ca cea de acum, eu cu mine. Uneori am ajuns în ziua 20, alteori am ajuns în ziua 2 și acolo am rămas. De data asta am un sentiment că voi duce toată provocare asta la bun sfârșit cu ușurință. Îți mulțumesc că ești aici, faptul că ești aici, în fiecare zi, mă ține responsabilizată și pe linia de plutire.
- Astăzi am avut aceeași chestie de ieri cu plata cash. Mi-a venit să cumpăr ceva inutil, am vrut să cumpăr cu cardul, m-am liniștit și m-am centrat imediat. Se zice că, cu cât facem mai mult un lucru, cu atât devenim mai buni la acel lucru. Simt că bugetatul și plata doar cu cash devin deja o obisnuință și ușor ușor, parcă se naște un nou normal și rațional pe care mi-l doream.
- Tricoul pentru maraton este în lucru. Încă mă gândesc ce design pot să fac, ca să fie simplu și special. Așa, ca de un self maraton în 2021. Mâine voi medita pe idee.
După ziua de primăvară de azi, sunt super entuziasmată că mâine e posibil să… ningă. Yuhuu!
Hai să vedem! Viața e frumoasă oricum, indiferent de vreme!
Drag partener de responsabilizare, îți mulțumesc că ești aici!
Faci o diferență în viața unui suflet. Contribui la schimbare în bine doar prin faptul că ești aici.
Îți trimit multă energie și veselie, să te molipsesc și pe tine.
Hai cu – I’m walking on sunshine yeeeaaaah -????
Dau sign out cu un zâmbet uriaș și cu inima plină de recunoștință.
Sper că-mi zâmbești înapoi. ?
Xoxo ?