Povestea vieții mele.
De fiecare dată când m-am trezit că merg în aceeași direcția ca toată lumea, mi-am dat seama că m-am abătut de la propria cale.
Dacă toată lumea a luat-o într-o direcție, eu mereu am luat-o în direcția opusă și mereu am simțit că am luat cele mai bune decizii de fiecare dată când am făcut asta.
Percepția noastră despre ce e bine și ce e rău este dată de mediu înconjurător, iar dacă mediul înconjurător vrea ca noi să facem ceva, ni se prezintă în mod constant informații care să ne altereze percepția. Dacă nu gândești pentru tine, percepția ta este posibil să se fi format din ceea ce ai văzut la TV.
Și acum, o întrebare de 1000 de puncte:
Ce ai văzut constant la TV în ultimul an?
Doar pentru că toată lumea se îndreaptă în aceeași direcție, nu înseamnă că toată lumea se îndreaptă și în cea mai bună direcție.
Câteodată zgomotul exterior, ni-l astupă și prăfuiește pe cel interior, care ne spune ce e bine să facem.
Așa și cu deciziile de acum.
Nu mă aștept să le înțelegi și să le încurajezi, pentru că sunt diferite de ceea ce face toată lumea, iar asta poate fi confuz la prima vedere.
De fiecare dată când mă simt un pic confuză, îmi adresez întrebarea asta:
- Ce alegi? Pe tine sau distracțiile?
Să ne înțelegem, în alte condiții aș alege distracțiile fără să dau 1 secundă timp de gândire.
În situația curentă, clar mă aleg pe mine, liniștea mea, drepturile mele la privacy și expunerea mea doar în locuri care mă ajută vizibil și mă îmbunătățesc ca om.
Sper să arunci mereu și o a doua vedere asupra oricărei situații, pentru că, dacă începi să-ți dezvolți gândirea critică, vei începe să vezi imaginea de ansamblu și vei înțelege ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră de azi.
Eu oricum fac ce vreau. Dacă nu sunt de acord cu ceva ce mă afectează direct, poate o lume întreagă să se îndrepte într-o direcție, eu voi face mereu ceea ce simt că e corect. Pam-pam!
Și uite așa a venit și ziua 4, iar la pachet cu ea a venit și ștergerea aplicației Whatsapp.
Mă gândeam că o să vreau să mă răzgândesc sau ceva. De unde? Delete și gata. Libertate frate. Asta am simțit. De la anxietatea pe care o simțeam acum câteva zile, ca și cum pierd ceva, azi am simțit liniște, ca și cum suflețelul meu știa că ăsta e următorul pas logic pentru liniștea mea.
Hai să vedem cum am trecut prin provocări azi:
- nu am consumat zahăr. Dar, să vezi chestie. Fac un curs despre Știința Bunăstării la Universitatea Yale din USA. Azi am ajuns la partea în care explică fericirea și de ce fericirea nu este susținută mai mult, dar și hack-uri ca să o prelungim. Exemplul, prin analogie, a fost despre Tv și știrile dintre programe/seriale/ sau orice altceva urmărești. În teorie, chiar și eu, după peste 14 ani fără să urmăresc Tv, aș fi prezis că pauzele publicitare în timp ce urmărești știrile sau un film la Tv, ar trebui să fie enervante și să-ți reducă fericirea într-un fel. În realitate, există un concept numit adaptare hedonică, care subliniază că, pentru că suntem ființe care se adaptează și se plictisesc repede de ceea ce persistă în viețile și în mediul nostru înconjurător, o pauză cum sunt de exemplu pauzele publicitare, sunt scuza perfectă ca să găsim un nivel înalt de fericire. Când știrile/filmele se reiau, corpul tău răspunde la fel cum a răspuns atunci când programul doar ce a început. Ce analogie făceam eu în capul meu în timp ce ni se explica asta? Că dacă merg să îmi cumpăr un Kinder (ciocolată) care are 5 batoare, ca să îmi sporesc fericirea, ar trebui să mănânc câte unul (și nu toate odată cum făceam de multe ori – recunosc! :)) ), să fac altceva pentru o perioadă, după care, să mănânc altul și tot așa, să adaug pauze între ele ca să fiu mai fericită când le mănânc. Deci creierașul meu tot la zahăr procesat se gândește momentan. Îl fac să se răzgândească până la sârșitul lunii. Zice Cristina, în timp ce salivează cu gândul la Kinder. Provocarea asta este despre disciplină și autocontrol. Mă țin tare. Poate iau totuși unul pe 1 martie, după provocare. :))
- m-am antrenat pentru o oră azi. Azi mi-am făcut norma, fără nimic extra. 30 de minute de HIIT training, 30 de minute de scări. Observ că sunt motivată să mă antrenez mai mult, când antrenamentele se desfășoară outdoors. Îmi place să mă antrenez afară de nșpe mii de ori mai mult decât indoor, așa că voi face cumva să-mi organizez mai mult timp de antrenamente outdoors. Dă rezultate mai bune.
- porția de 2l de apă a fost 1,5. Atât am simțit să beau azi, așa că nu m-am forțat mai mult. Mai am șanse să completez norma, dar nu-i bai. E important să ne ascultăm corpul, știe mai bine ce are nevoie.
- azi am mâncat raw vegan și am cam ajuns la saturație cu salatele. Iubeam să mănânc raw vegan și să comand de la shop-urile mele preferate unde chefi raw vegani gătesc curcubeu pe cerul gurii, orice raw vegan food devine o experiență culinară de 5 stele. Doar că, nenea Boris i-a închis pe toți, nu mai am de unde să comand ce-mi place mie, așa că azi mi-a venit mirabolanta idee să încep să-mi creezi propriile rețete raw vegan. Un lucru e clar. Am mai multă energie cu acest timp de alimentație. Azi, tot la cursul de Științele Bunăstării am învățat despre cum să-mi hack-uiesc creierașul să se bucure de ceea ce mănânc, indiferent ce mănânc. Ni s-a explicat că există 2 modalități să mănânci. Prima este ceea ce face toată lumea. Mâncăm și atât. Adică nu chiar atât, mai e ceva. Majoritatea dintre noi, atunci când mâncăm, ne gândim la alte lucruri și în același timp, de cele mai multe ori, ne generăm inconștient emoții negative. Pe măsură ce mâncăm, crește ideea că mâncarea nu va fi suficientă să te saturi. Ți s-a întâmplat să observi asta vreodată? Când faci asta, poți mânca cea mai bună mâncare de pe planetă, tot ce vei face este să o mănânci. Fericirea experienței dispare după ce mesteci și înghiți prima îmbucătură. A doua modalitate este să savurezi și să fii prezent. Asta înseamnă că, atunci când mănânc, mă concentrez numai pe activitatea de a savura fiecare bucățică din mâncare și îmi spun: cât de bună este mâncarea asta, cât de norocos sunt să am așa mâncare azi, cât de delicioasă este mâncarea asta, wow, ce experiență grozavă, abia aștept să-i spun lui x, ce mâncare delicioasă am descoperit. Mâine intru în teste și îți zic la ce nivel pot aduce o salată, când o savurez cu tehnicile astea de mindfulness, în loc să o mănânc mecanic, în timp ce fac altceva sau mă gândesc la altceva.
- Azi o fost o zi încărcată pentru mine, așa că am citit doar o jumătate de oră. Recuperez acum, înainte de somnic.
- Azi am șters aplicația Whatsapp, așa cum mi-am promis. Am avut o surpiză plăcută să văd oameni care și-au descărcat aplicația Signal, doar ca să rămânem conectați. Sincer? Cred că această schimbare va face multă curățenie prin contactele pe care le am. Voi avea ocazia să văd cine e acolo că e convenient și cine e acolo pentru că e acolo orice ar fi. Iubesc lucrurile astea, ajută mult în călătoria de a te înconjura cu oameni de calitate.
- Referitor la plata cash, azi am avut iar o provocare. Iar am văzut ceva la care mi-a zburdat mintea instant. Ce era? Un obiect decorativ inutil, care nici măcar nu era stilul meu. Dar e drăguț! – a strigat creierașul meu. Norocul meu? Nu aveam suficient cash la mine. Tentația a fost iar să scot cardul sau telefonul și să plătesc, dar m-am liniștit instant și mi-am adresat întrebarea care mă ghidează spre un minimalism și mai profund pe timp de provocări. Chiar am nevoie de acest lucru? Răspunsul instant? Nu. Problemă rezolvată.
Simt că lipsa Whatsapp-ului îmi va adauga și mai mult timp liber în care să citesc, creez și să evoluez. Parcă cu fiecare zi ce trece, simt cum mi se mai ridică câte o greutate imaginară de pe umeri și cum îmi reiau libertatea și prioritățile cu adevărat importante.
Ce urmează să planific pentru 28 Hard Challenge este alergarea maratonului.
Azi mi-a venit ideea că ar fi tare să alerg pe 14 Februarie.
Printre bucuriile mele în a crea, îmi place să personalizez și tricouri, așa că, mâine seară îmi voi crea propriu tricou de maraton. Să pun și niște inimioare? Ce zici?
Mă decid mâine.
Hai că mi-a ieșit și azi. Să o țin tot așa.
Pe mâine. Te îmbrățisez! xoxo ?