Dacă crezi că poți face un lucru sau că nu poți face un lucru, în ambele cazuri, ai dreptate.

Frigul invocat zilele trecute, ca scuză să sar peste alergarea și pregătirea pentru maraton, a fost un imens motivator azi.

Când m-am trezit azi și am deschis draperiile, mi-a sărit în ochișori un tip, roșu la față, vizibil incomfortabil, dar determinat, care își făcea alergarea.

Fără scuze, fără bariere mentale auto-impuse.

Mi-am dat seama că iar am căzut în zona de comfort și mi-am dorit să ies imediat din ea.

Fără prea mult proces de gândire și fără să am idee cât de frig e ( aka motive ca să evit să fac ce mi-am propus), m-am echipat și am ieșit să îmi fac alergarea de pregătire, de 10 km.

În primele 10 minute de alergare, frigul și conversația pe care o aveam eu cu mine însămi, nu reflecta nici decum determinarea, ci, mai degrabă, pe cineva care se dă bătut cu ușurință.

Îmi spuneam că este foarte frig, că mai bine mă întorc, că ies zilele următoare când se încălzește.

Și nu este asta ce face mintea noastră, de fiecare dată când decidem să facem ceva ce e în afara zonei noastre de comfort?

Ne face să credem că e o idee proastă și să renunțăm cu ușurință la tot ce e important pentru noi.

Am reușit să fac drăcușorul din capul meu să tacă și după vreo 10 minute de alergare, corpul mea s-a încălzit, iar ezitarea s-a transformat în certitudinea că îmi voi alerga cei 10 km.

Zis și făcut.

Roșie ca un rac, dar determinată ca un catâr, am parcus cu seninătate și entuziasm tot traseul propus.

Entuziasmul meu a primit un boost de fiecare dată când treceam pe lângă alți nebuni care își făceau alergarea în ciuda frigului.

Ca să vezi cum, dorința noastră de comfort se transformă în lene și delăsare, sala de sport outdoors care e mereu plină ochi, în fiecare weekend, azi era aproape goală.

Un lucru este clar.

Dacă așteptăm condiții perfecte ca să realizăm ceva în viața noastră, nu vom realiza niciodată nimic.

Vom amâna mereu lucrurile importante, pentru zile care par “mai favorabile”.

Nu există zi mai perfectă ca azi, ca să faci ceea ce este important pentru tine.

Restul sunt scuze și amânări care te vor ține în același punct, până când vei decide să acționezi diferit.

Iată că a venit și ziua 13 și sunt cu un pas mai aproape de mijlocul provocării.

Hai să vedem cum m-am descurcat azi cu provocările zilnice:

  1. Nu am consumat zahăr. Astăzi m-am trezit cu gândul la eugenii. Dacă nu știam că am eugenii, crezi că se întâmpla asta? Slabe șanse. Ca să reușesc să elimin tentația complet, am decis să dau toate dulciurile, care deși în afara vizibilității mele, erau tot în casă, iar eu eram conștientă de asta, în custodie. Le-am făcut pachețel și le-am dat unei persoane de încredere ( sper să nu le mănânce ?) până termin provocarea. Studiile spun că atunci când ai dulciuri la vedere, șansele să le mănânci sunt foarte mari, când le ai în proximitate, dar nu la vedere, șansele să le mănânci scad, dar cu foarte puțin. Când nu ai dulciuri nici la vedere, nici în proximitate, șansele să nu mânânci dulciuri sunt foarte mari. Am eliminat tentația din casă și am reușit să revin la obiceiurile bune. ( Recunosc, acum, când scriu, mă gândesc iar la eugenii. ?) Până una, alta, azi am revenit la smoothie-uri, ca sursă sănătoasă de dulce. Am pus căpșuni, banană, miez de semințe de floarea soarelui, semințe de chia, lapte de ovăz și scorțișoară. Un deliciu, care mi-a luat gândul de la oricare alte minuni nesănătoase. 
  2. Citit cu succes pentru o oră. Astăzi am doborât recordul personal la citit. Dacă azi noapte am stat până pe la 3 dimi să citesc, în speranța că voi termina cartea de 700 de pagini, dorința mea de a înțelege cât mai mult, de a sublinia, de a lua notițe și de a revizui anumite fragmente pentru a le înțelege cu adevărat, a făcut ca azi, să anulez toate planurile și să continui să citesc. Mai am în jur de 100 de pagini și e gata. Nu mai estimez timp, pentru că am văzut cât de irelevant este să fac asta. Pun presiune pe mine aiurea. O citesc, nu ca să o termin repede, ci, ca să o înțeleg. Așa că-mi iau tot timpul de care am nevoie. Mi-aș dori ca tot globul să aibă răbdarea să citească această carte, ar înțelege atât de multe lucruri.
  3. Antrenamentul zilnic, de o oră, a fost efectuat azi. 10 km pe un frig și un vânt crunt, dar o satisfacție și o senzație de bine de după care a făcut să merite fiecare moment.
  4. Azi am băut cei 2l de apă. Cu ușurință azi. Poate și de la alergare. Deși părea că nu am transpirat deloc, de la frig, în realitate, eram fleașcă pe dedesubt. Azi mi-a fost sete la greu, deci totul a mers brici.
  5. Azi am mâncat raw vegan. Am realizat că o schimbare ca asta, are puterea să schimbe total modul cu organismul simte, digeră și gestionează energia zilnică. Azi am ajuns la concluzia că mare parte din senzația de oboseală pe care o simțim din ce în ce mai acut ( aud tot mai des în jur oameni care nu fac mai nimic, dar se simt foarte obosiți) este de la alimentația nesănătoasă, oricât de clișeu poate suna. Am fost unul din cei care mânca combinat sănătos și nesănătos, iar de fiecare dată când înclinam mai mult spre nesănătos, energia mea se înclina și ea, sau declina, mai bine zis. Dap, suntem ceea ce mâncăm. Mâncăm alimente vii, ne simțim vii. Analogia o completezi tu.
  6. Azi a fost ziua 9 fără Whatsapp și ziua 13 fără Facebook. Mă simt de parcă a trecut un an de când am renunțat la ele. Simt că nu am pierdut nimic. Azi am mai luat o decizie ca, cel puțin o dată pe săptămână, să petrec o zi fără telefon. Să îl închid, să îl las acasă și să trăiesc o zi din săptămână fără acest dispozitiv, pe care l-am cărat neîncetat în ultimii ani după mine.
  7. Plata cash. Azi nu am cumpărat absolut nimic. Azi am mai luat o decizie. După cum vezi, a fost ziua deciziilor. O dată pe săptămână, cel puțin până instalez acest obicei, nu voi cumpăra nimic. Am devenit un instrument al culturii de consumerism, ca rezultat că mă aflu în paradisul reclamelor subliminale. Chiar și când am tot ce îmi trebuie, tot mai găsesc să cumpăr ceva care “îmi trebuie”. Cum totul este închis aici, o fi un fel de terapie inconștientă sau doar o modalitate prin care creierașul meu răspunde la toate mesajele subliminale, care sunt în fiecare colțisor. Nu-i nimic, aduc suprafață și cercetez, ca un om de știință, mai adânc, fenomenul, ca, mai apoi, să pot să creez un drum spre a transforma totul într-o terapie conștientă.
  8. Maraton. Mă simt cu un pas mai determinată. Ziua de azi mi-am dat un boost extra de încredere în sine. Hai că pot. Ziua maratonului va fi o surpriză și pentru mine. ?
S-ar putea să-ți placă și:  5 lucruri care te fac divă

Gata, raport complet. ✅

Mă declar din ce în ce mai convinsă că toate aceste mici decizii mă aduc mai aproape de realitatea pe care mi-o doresc.

Până îmi vin alte idei, mă întorc la citit. ?

Să ai o seară genială și o duminică relaxantă! ?

Te îmbrățișez tare, tare de tot! ?

Pe mâine!

Xoxo ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *