Moft și provocare. 28 Hard Challenge, ziua 15

Câteodată, cele mai frumoase zile sunt construite din cele mai mici bucurii.

După ce am renunțat complet la cafea, în luna noiembrie 2020, și am revenit la a consuma ocazional cafeaua mea de acasă, adusă din Bali, azi am vrut să mă rasfăț cu cafeaua mea londoneză preferată.

Nu este o cafea de fițe sau ceva, este doar diferită, cu un gust rafinat, intens, aparte.

Coconut latte cu inimioară, așa a arătat o bucurie simplă, care m-a făcut să mă simt recunoascătoare pentru micile lucruri din viața mea, care o fac atât de plină.

Zilele trecute, am studiat, la cursul de Științe ale Fericirii, de la Universitatea Yale, pe care îl fac, că, de obicei, tindem să ne concentrăm că ni se va termina mâncarea/cafeaua/sucul/ciocolata, ș.a.m.d, și că, practic, uităm să ne bucurăm cu adevărat de ea.

Trebuie să recunosc că, de multe ori, beam cafea, ca să beau cafea.

Chiar dacă gustul e genial, dacă e să fiu 100% sinceră, apreciam gustul la prima gură de cafea, iar după, pur și simplu o beam.

Știința zice că, dacă vrei cu adevărat să simți fericire atunci când consumi ceva care îți place, e musai să încerci conceptul de a savura.

Aplicând acest concept azi, în timp ce îmi beam cafeaua preferată, după o pauză de câteva luni, am stat prezentă și am savurat.

Am fost atentă la fiecare secundă când nasul se apropia de pahar, am adulmecat cu grijă fiecare aromă din cafea.

La fiecare gură de cafea, mi-am spus cât de bună este, mi-am spus cât de recunoscătoare sunt că mă pot bucura de o astfel de cafea ( mai ales că majoritatea cafenelelor și restaurantelor din UK sunt închise de ceva luni), am zâmbit și mi-am spus că sunt o norocoasă să pot fi atât de prezentă și că pot experimenta așa bucurie pentru un lucru, aparent, simplu.

Cafeaua a avut, parcă, un gust mai intens ca de obicei, senzația aia că nu va fi suficientă, pe care o simțeam înainte, când o beam pe fugă, s-a disipat, iar recunoștința pentru fiecare moment mi-a umplut suflețelul pentru întreaga zi și mi-am reamintit de puterea nelimitată din fiecare dintre noi, de a face rai din orice lucru mic.

Reține! Nu vei fi niciodată mai fericit în viitor cu ceea ce vei obține, dacă nu ești azi, aici și acum fericit cu ceea ce ai.

Recunoștința sinceră, prezența 100% în momentul prezent și bucuria autentică pentru a trăi și experimenta orice moment, transformă orice lucru banal, în ceva extraordinar.

Ce moment simplu poți transforma în ceva extraordinar, prin aprecierea lui ca și cum este cel mai frumos/ bun/ delicios lucru din viața ta?

Am început săptămâna cu mici bucurii, hai să vedem cum m-am descurcat cu provocările zilnice:

1. Nu am consumat zahăr. Am mai bifat o zi. Azi singura scăpare, cu gândul, a fost când am căutat rețete de raw vegan cheescake fără zahăr. Mi-a trecut prin cap gustul acelui New York Cheescake vanilla pe care îl ador.
2. Citit cu succes pentru o oră. Azi am reînceput partea practică din cartea pe care am citit-o deja. Se numește Break the Habit of Being Yourself, Dr. Joe Dispenza și este un ghid, mai întâi teoretic, urmat de partea practică, în care ești învățat pas cu pas cum să schimbi vechiul tu, vechile tipare de comportament, cu noi tipare de comportament, cu un nou tu, prin reprogramarea minții subconștiente. Știu. Am trecut dintr-o extremă în alta. De la capitalism și supraveghere în masă prin intermendiul internetului, la principii pentru o căsnicie fericită, apoi la reprogramarea minții subconștiente. Așa îmi place mie să țin lucrurile interesante.  ?
3. Antrenamentul zilnic, de o oră, a fost efectuat cu succes azi. După pauza de ieri, azi am revenit tango, așa. 30 de minute scări, 30 de minute mers, 30 de min dans.
4. Azi am băut cei 2l de apă. De fapt, am băut vreo 3l. O fi fost de la cafea. Se știe că deshidratează. Am simțit să beau mai multă apă azi.
5. Azi am mâncat raw vegan, dar o mulțime. Azi am fost pe un soi de mâncat emoțional, pe fond de oboseală. Viața, când sunt trează, mi se pare atât de fascinantă și plină de lucruri pe care îmi doresc să le învâț și să le experimentez, că, de multe ori, pierd noțiunea timpului și sar peste orele de somn, care sunt atât de importante pentru echilibrul nostru zilnic. Așa s-a făcut că ieri, când m-am uitat la ceas, era vreo 1 și ceva dimi, iar la 4:30 era ora de trezire, ca să-mi pot face disciplina de dimineață în liniște și începe ziua în forță. Cum am dormit doar vreo 3 ore și ceva, deși nu am simțit oboseală fizică, mental și emoțional, corpul meu făcea pe nebunul. Mi-a cerut mai multă mâncare ca de obicei. Am mâncat cu poftă 2 salate uriașe, iar, pe seară, am făcut pentru prima dată humus raw vegan. Ca să înțelegi mai bine cum gătesc eu raw vegan, merită să te prezint celor trei cuvinte, care sunt patru și care mă definesc: șaorma cu de toate. ? Eu degeaba citesc rețete pe net, tot ce îmi vine fac. Azi chiar mi-a trecut prin cap că rețetele astea de pe net sunt chiar inutile pentru mine. Adică nu-s total inutile, sunt inutile pentru alții care nu vor să fie roboței și să copieze ce au făcut alții. Fiecare dintre noi are propriul gust, propriile idei, propriile preferințe și micile chichițe care ne fac unici. Așa că, am renunțat la rețelete găsite pe net și am ales să folosesc rețeta a ceea ce aveam prin casă. Ăsta mi-e stilul. Sunt într-un flow de invenții în tot ce fac, în ultimul timp. ? Am lăsat năutul la germinat cu o zi înainte. Azi am adăugat semințe de in, semințe de floarea soarelui, ulei ultra virgin de măsline, zeamă de lămâie, un cățel de usturoi, coriandru mărunțit, piper cayenne, piper normal, sare și călțunaș. Moaaa, ce bunăciune! Când mă gândesc că eu cumpăram, de ăsta, organic, cică, dar plin de toate bălăriile. Cu ocazia asta, declar cu mâna pe inimă, că renunț la a mai cumpăra humus din comerț și că mă angajez să creez o rețetă din ce în ce mai genială și sănătoasă. Așa să-mi ajute Dumnezeu! ?
6. Azi a fost ziua 11 fără Whatsapp și ziua 15 fără Facebook. Simt că, de aici înainte, îți voi spune by defaut, că provocările au trecut și că frica de missing out s-a transformat complet în bucuria de missing out.
7. Plata cash. Azi, pentru prima dată de când am început această provocare, am plătit cu cardul și nu cu cash pentru o achiziție. Nu pentru că nu m-am putut abține sau pentru că a fost vreo cumpărătură impulsivă sau ceva. Din contră, achiziția a fost conștientă și asumată. Am plătit cafeaua cu cardul. Motivul? La această cafenea nu se mai acceptă plata cash. Oricât de rebelă aș fi putut fi, am decis să fiu imperfectă, așa cum sunt eu, și să las un pic de la mine. Recunosc că situația m-a făcut să mă simt puțin constrânsă, mai ales că, în ultimele două săptămâni, am avut libertatea să plătesc cash peste tot, fără nici un fel de limitare, prin urmare, într-un fel, cel puțin mental, mi-am redobândit libertatea de a nu fi urmărită la fiecare pas și de a nu fi subiectul unor studii de comportament, bazate pe informațiile strânse din desfășurătorul cheltuielilor pe care le fac cu cardul, timpul cumpărăturilor, intervalul de timp dintre cumpărături, locațiile unde fac cumpărăturile, tiparele specifice de comportament atunci când sunt la cumpărături, valoare cumpărăturilor zilnice, produsele predominante în achizițiile mele, și așa mai departe. Azi, plătind cu cardul, un gest atât de nesemnificativ și pe care l-am făcut de mii de ori în ultimii ani, mi-a aduc o conștientizare mai profundă a ce înseamnă, de fapt, această tranzacție. Adică, în loc de ce vedeam, by default ( o bucată de plastic ținută pe un cititor, care îmi permitea să-mi iau cumpărăturile acasă, la o viziune clară a tuturor implicațiilor de intimitate cu care vine la pachet.) Parcă nu mi-a mai plăcut sentimentul de a plăti din nou cu cardul.
8. Maraton. Astăzi vremea s-a îndreptat un pic, iar frigul s-a transformat într-o adiere fină care prevestește primăvara. Că a fost doar azi și de mâine avem iar ger, nu ar fi nici o surpriză. S-a tot întâmplat în ultima vreme. Simt doar că maratonul meu se apropie cu pași repezi și că nu mai am scuze de inventat. ( Îți povestisem că îmi doream de ceva ani să aleg un maraton, dar mereu găseam motive să amân.) Abia aștept să știu că am bifat și asta și să împărtășesc cu tine ce mi-a trecut prin cap, în timpul alergării a 42 de km, de una singură.

Fug repede să mai citesc un pic. Sper doar ca, un pic-ul meu, să nu mă ducă iar pe la 1-2 dimi.

Mi-ar prinde bine niște somn. ?

Mirosul de lavandă mi-a învăluit camera, dar senzația de somn e încă departe de mine.

Te îmbrățisez tare de tot! ?

Să ai zile pline de veselie și să te concentrezi cu ușurință pe tot ce e bun și frumos în viața ta! ?

Pe mâine!

Xoxo! ?