Ce nașpa e situația asta! Ce măsuri de rahao! Ce vreme aiurea!
Ce oameni negativiști! Ce știri aiurea!
Nimic nu merge cum trebuie!
sunt doar câteva din clasicele pe care le auzim zilnic.
Auzim oameni care se plâng și reacția noastră naturală este să ne plângem și noi.
Știința demonstează că, înconștient și automat, luăm starea de oglindă a stării emoționale a persoanelor din jur, fără prea multă putere de control.
Sau, mă rog, singurul control e să părăsim spațiul unde se plâng oameni (aproape peste tot ?) și să respirăm niște aer proaspăt. ?
Mno, știu că mai nimeni nu face asta.
Dar ce mișto ar fi! ??
Imaginează-ți că ești la muncă, șeful tău se plânge iar că nu faci nimic cum trebuie, iar tu, în loc să stai cu capul plecat și să absorbi toată negativitatea, pur și simplu ieși din încăpere. ?
Sunt de acord că a te plânge face parte din experiența umană, dar a te plânge constant nu numai că ne face nouă rău, dar și celor din jur. Ne prinde într-un cerc infinit în care amplificăm motivele ca să ne plângem și mai mult.
Și ghici ce zice știința?
Cu cât ne plângem mai mult, cu atât vom găsi mai multe motive să ne plângem.
Cu cât vom găsi mai multe motive să ne plângem, cu atât nu vom mai face nimic să remediem ce nu ne convine, că e mai ușor să ne plângem.
Cum zicea Einstein: Nu poți rezolva o problemă cu același tipar de gândire care a creat-o.
Acum ceva ani, realizând că am tot ce mi-am dorit, dar tot găsesc câte ceva să mă plâng, m-am decis să sparg acest tipar de văicăreală aiurea.
Cum am reușit să sparg eu tiparul ăsta de plâns?
Mi-am ales un borcănel pe care mi-am scris “taxa pe văicăreală”.
Mi-am propus să fiu super conștientă de ceea ce gândesc și ce spun, iar de fiecare dată când mă prindeam că gândesc sau spun nemulțumiri, puneam 5 lei în borcan.
La începutul experimentului ( nu știu dacă reușeam să detectez chiar toate dățile când mă văicăream aiurea) puneam între 75 lei- 115 lei/ zi.
Mi-am zis? Ceeee? ?
Chiar așa de mult mă plângeam? Nu prea îmi venea să recunosc.
Era așa de ușor ( a se citi inconștient) să mă plâng de orice și să spun că nimic nu-mi convine.
Mi-a luat vreo 5 luni să scad pe la 20-30 de lei/ zi și peste un an să ajung să nu mai am nevoie de borcănel și să îl transform în borcănel de recunoștință, unde zilnic pun, pe hârtiuțe colorate, lucruri pentru care sunt recunoscătoare.
Borcănelul este folosit pentru recunoștință chiar și azi.
Ooo, da! Te asigur că dacă incepi să observi cu adevărat ceea ce gândești și ceea ce spui, ai să rămâi surprins că nu ești așa pozitiv cum crezi.
Provocare:
Pasul 1: Fii super sincer cu tine însuți. Nu vede nimeni că îți aduni momentele când te plângi, e doar pentru ca tu să conștientizezi cum stai la capitolul ăsta și să realizezi dacă ai un impact pozitiv sau negativ asupra celor din jur.
Pasul 2: Găsește prin casă un borcan pe care îl poți folosi.
Pasul 3: Stabilește-ți un interval pentru această provocare. ( 1 zi, 1 săptămână, 1 lună)
Pasul 4: Setează-ți, în fiecare dimineață, intenția să observi de câte ori te plângi/ te critici / te văicărești și stabilește-ți o sumă (gen 1 leu) pe care să o pui în borcan.
Pasul 5: La finalul zilei, pune suma corespunzătoare în borcan și trage singur concluziile.
Ce am făcut eu cu banii strânsi din atâta plâns?
Am cumpărat mici cadouri și am scris scrisori de recunoștință pentru persoanele care îmi erau aproape la momentul respectiv. ?
A fost, așa, un cadou din suflet, ca mulțumire că mă suportau chiar și atunci când mă plângeam fără să spună nimic. ?
Cu gândul și sufletul la recunoștința pentru tine și toți oamenii minunați din viața mea, azi sărbătorim ziua 24! Yuhuu, încă 4 zile! Ce nebunie, am scris de 24 de ori, în 24 de zile! ?
Hai să vedem cum m-am descurcat cu provocările zilnice:
- Nu am consumat zahăr. Cu fiecare zi ce trece, parcă crește emoția întâlnirii mele cu un cheescake New York. Am zis că mă gândesc la cel raw vegan, dar gândul meu și-a făcut de cap și azi. Mai lucrez la adunarea strategiei, să-mi fac timp pentru un cheescake raw vegan.
- Citit cu succes pentru o oră. Azi am citit 3 ore. De asta am întârziat să postez. Am zis… încă puțin, mai citesc puțin, încă puțin și când m-am uitat la ceas, am zis: auci! La scris cu mine! ?
- Antrenamentul zilnic, de o oră, bifat și azi. Azi am dansat de toți banii. ?? Bonus am și meditat 40 de minute. ??♀️Sunt zen sau ce?
- Azi am băut cei 2l de apă. Lejer și fără efort. Hai că se poate! ?
- Azi am mâncat raw vegan. S-a încălzit vremea și parcă am intrat pe vară mode. Îmi vine să o țin în salate acum. Dacă acum câteva luni simțeam salatele ca pe un fel de efort, acum e o plăcere. Parcă nici nu ar intra altceva. Treaba e bună.
- Azi a fost ziua 20 fără Whatsapp și ziua 24 fără Facebook. Azi de dimi m-am trezit cu un gând super ciudat. Am visat că soluția să salvăm lumea este să închidem serverele Facebook. Să le scoatem din priză. Pe măsură ce deschideam ochii, mă întrebăm în gând, oare cât de greu o fi să le scoți din priză? Am râs ca fraiera când am făcut ochii. Mi-am spus că nici măcar nu știu unde sunt localizate. ??♀️ Google știe sigur. Mă întreb, oare, ce ar face toți zombi de pe planetă cu telefonul fără Fb? ? ?
- Plata cash. Bifată și azi. Azi a fost fără tentații și alte nebunii.
- Maraton. Alergat pe 20.02.2021. Mă mândresc și voi posta asta până în ultima zi. Yuhuu! Bravo, eu! Whoop whoop! ???♀️
Și, aproape la limita de miezul nopții, din nou, am finalizat raportul zilnic.
Hai că orice se întâmplă de mâine încolo, deja pot declara provocarea un succes.
Voi trage linie în ultima zi și voi centraliza lecțiile învățate.
Până atunci, mai citesc puțin înainte de somnic, ca să-i dau minții mele material de digerat pe noapte. ?
Cine știe cu ce idei mărețe mă mai trezesc mâine dimi. ??
Te îmbrățișez tare, tare, ca de obicei. ??
Să ai zile pline de recunoștință! ?✨
Pe mâine! ?
Xoxo ?