Percepția ne determină realitatea.
Întrebarea este… ce determină percepția?
Mintea noastră este o jucărie extraordinară cu capacități geniale să decodeze informații și să ne organizeze informațiile în două categorii principale: ce e bine și ce e rău.
Mereu am fost fascinată să înțeleg, dacă ceea ce percepem noi ca fiind bine sau rău, este chiar așa cum percepem noi.
De 99.99% ori nu este.
Mai mult, șansele ca două persoane să perceapă aceeași informație la fel sunt foarte reduse.
( amintește-ți asta când vrei să convingi pe careva de punctul tău de vedere, face minuni ?)
Percepția noastră este dată de informațiile la care suntem expuși.
Cu cât suntem mai expuși la anumite informații, cu atât tindem să credem acele informații ca fiind reale.
Cu cât tindem să credem acele informații ca fiind reale, cu atât mai vehement vom respinge alte puncte de vedere, opinii, studii, dovezi, etc.
Doar gândește-te la ultima dată când ai fost într-o situație în care ai spus: – Nu te mai agita, nu-mi schimb părerea. Sunt hotărât.
Și acum, ca să înțelegi magia la ce spun eu, derulează puțin povestea și, ca un detectiv veritabil, pune pe hârtie locurile/ documentele/ sursele de unde ți-ai strâns respectivele informații.
Am un sentiment că în mintea ta zici F@#k. ?
În fiecare zi, doar pun degetele pe tastatură și îmi las suflețelul să butoneze ce vrea.
Realizez că, în fiecare zi este o lecție pe care o iau de la cei din jur.
Sau, poate, în fiecare zi, am oportunitatea să explorez și mai multe percepții și să-mi doresc să le înțeleg pe deplin.
Astăzi am interacționat cu un om în vârstă.
Îmi povestea că nu voia să se vaccineze, dar acum e convins să se vaccineze.
Cu o curiozitate de copil, l-am întrebat de ce nu voia să se vaccineze și ce l-a făcut să-și schimbe părerea.
Nu voia să se vaccineze pentru că prietenii lui îi spuneau că vaccinul nu a fost testat suficient.
Ce l-a făcut să-și schimbe părerea?
În cuvintele lui: Ultimele știri pe care le-am văzut.
Au zis că “toată lumea l-a făcut și e ok”.
L-am întrebat: care toată lumea?
A privit în jos, a tăcut pentru o clipă, și-a ridicat privirea, a privit în gol, a dat din umeri și a zis: “Nu știu. Toată lumea. Așa au dat la știri.” Apoi, nedumerit, se întreba retoric: “Oare e sigur? Nu, nu cred că e sigur.” Apoi mi-a zâmbit și m-a întrebat: “Tu ce crezi?”
Am observat tot momentul cu compasiune pentru că am studiat profund fenomentul în ultima vreme.
Confuzie, teama, percepții manipulate, anxietate, depresie… lista e lungă.
Știința demonstrează clar că acționăm în baza percepției noastre.
Provocarea este că percepția noastră este super ușor de manipulat și nici măcar nu suntem conștienți de asta.
Eu vreau să mănânc raw vegan și algoritmii din telefon și laptop îmi aruncă încontinuu reclame cu Pizza Hut, unde are pizza mea cu brânză preferată din toate timpurile.
Deja mi s-a plasat o sămânță în subconștient, că ceva mai bun ca raw vegan e disponibil.
Subconștient percep că pizza e o idee bună.
Știu că pizza aia e bună, că e safe ( am mai mâncat de atâtea ori) și că îmi dă o stare de bine instant. (dopamina – hormonul fericirii generat și de consumul de droguri, alcool, Facebook, Whatsapp, etc)
Și atunci, în mintea mea, percepția se schimbă, iar motorașele se aprind și consumă energie inutil.
Am decis eu că mănânc raw vegan, dar creierașul meu se întreabă acum de ce fac asta, de ce nu mai bine iau o pizza și primesc un hit de dopamină?
Parcă văd un drăcușor pe umărul meu, care mă întreabă: Nu vrei să te simți bine acum? ?
De ce se întreabă creierașul meu asta? Pentru că am fost expusă la niște reclame care mi-au influențat percepția.
Aș fi avut așa proces profund de gândire, dacă nu aș fi văzut constant aceste reclame?
Mă îndoiesc, mai ales că ziua mi-a fost plină.
Mâncarea nu era o prioritate pentru mine.
Doar că dopamina este și va fi mereu ceva ce ne atrage atenția, pentru că crează dependență și la pachet cu ea, nevoie subconștientă de “mai mult.”
Dopamina este cea care ne atrage ca un miraj care ne vrăjește să dăm rezultatele pe termen lung ale unor decizii sănătoare cu o stare de bine rapid, instant, pac-pac.
Și ce fac dragii de noi?
Aleg rezolvarea rapidă. Lasă, doar azi și gata. A-haaa! ?
Noi, ca oameni, gândim prin analogie și suntem ca niște căprioare ușor de vânat în fața unei doze de dopamină, într-o realitate unde predomină frică, stresul și incertitudinea și toți căutăm o eliberare de stres și un strop de fericire, chiar și temporar.
Asta ne lasă pradă oricui înțelege asta.
Nașpa e că sunt foarte, foarte, foarteeee mulți care înțeleg asta și care nu se sfiesc că facă uz împotriva noastră.
Pentru că noi ne vom raporta în orice se întâmplă doar la situații cunoscute, la situații din trecut cu care putem compara și rareori suntem proactivi în a avea o abordare nouă pentru orice subiect.
Suntem previzibili și ușor de manipulat, atunci când nu ne conștientizăm cu adevărat comportamentul.
Iar percepția noastră se va îndrepta pe pilot automat spre dopamină, de fiecare dată când ni se va oferi, și nu spre a deschide ochii și a vedea imaginea de ansamblu.
Rareori ne întrebăm de ce avem un anumit comportament, de ce luăm anumite decizii și mai ales de ce luăm decizii care nu sunt aliniate cu scopurile noastre, cu valorile noastre cu dorințele noastre.
De exemplu:
Percepția mea despre lockdown și restricții este că sunt ilegale și ne încalcă într-un mod fără precedent drepturile omului, iar peste tot în jur, la radio, pe net, oamenii din jur îmi vorbesc încontinuu de ceea ce s-a decis, de ce s-a anunțat la TV și dacă îi întrebi, rareori au o părere personală, îți vor răspunde cu ignoranță: pentru că “așa este bine”.
Bine pentru cine, mă întreb?
Așa te trezești și înțelegi ce se întâmplă în jur.
Mergi pe fir până ajungi la destinația banilor.
Bine pentru cine că doar firmele mici sunt obligate să închidă?
Bine pentru cine că oamenii se înbolnăvesc de depresie și de câte alte boli grave ca urmare a senzației de lipsă de speranță cu tot ce se întâmplă?
Bine pentru cine că oamenii rămân fără joburi și că devin dependeți de ajutoare de la stat? ( și cu ce cost?)
Bine pentru cine tot ce se întâmplă?
Rândem, glumim, dar situația se îngroașă, dacă nu ne trezim.
Ca să schimbăm lumea, trebuie să ne schimbăm mai întâi pe noi.
Cum zicea Michael Jackson în piesa Man in the Mirror: “Dacă vrei să faci lumea un loc mai bun/ Uită-te la tine și fă o schimbare.”
Știu că vei spune probabil – Tot eu să mă schimb? Da! Așa începe totul.
Totul începe cu ștergerea ideilor că alții trebuie să facă ceea ce ne dorim noi pentru noi.
Pentru simplul fapt că altora nu le pasă.
Nu-i nimic, facem noi ce ne dorim să vedem în lume și societate.
Doar că pentru asta trebuie să ne reluăm controlul asupra percepției noastre și trebuie să avem ochii larg deschiși atunci când percepția ne este manipulată.
Ce putem face fiecare dintre noi, ca un prim pas?
Simplu.
PASUL 1. Reia controlul percepției tale. Fii ca apărătorul galaxiei la poarta minții tale și observă cu atenție ce informații ți se aruncă în cale.
Exemplu: Să zicem că ai comandat o pizza. Pizza arată delicios, prețul a fost bun, abia aștepți să începi să o devorezi. Muști puțin și simți gust de mucegai. Bleah, nu? ? Ce exemple dau și eu.
Ți-am zis că nu le gândesc prea mult. Ce-mi vine, aia butonez. Varianta necenzurată. ?
Ai două opțiuni:
- Să mănânci în continuare și să te faci că nu observi gustul de mucegai. ( pe principiul, merge și așa)
- Suni la pizzerie, ceri să-ți returneze banii, și-ți faci tu o pizza acasă, mai ceva ca o șaorma cu de toate. ?
Cam așa e cu informațiile care sunt aruncate către noi și pe care noi trebuie să le înghițim, chiar dacă, poate au mucegai și ceva nu miroase bine în interior.
Provoacă acele informații, documentează-te și formează-ți percepția informat.
Dacă nu îți plac, fă-ți tu o modalitate proprie în care informațiile vin la tine și alege-ți singur sursele pe care le găsești ca fiind de încredere.
Fiecare are dreptul la propriile decizii, provocarea este ca aceste decizii, indiferent care sunt ele, să fie făcute în cunoștință de cauză și cu informații reale… sau cu o pizza cu ingrediente proaspete.
Gata și cu analogia zilei, pam-pam! ?
Hai să vedem cum m-am descurcat cu provocările zilnice:
- Nu am consumat zahăr. Bifat cu succes. Zilele astea trebuie să înventez un cheescare raw vegan, ceva. Mi-e poftă, dar vreau să trag puțin de mine și să renunț la ce e comod ( să cumpăr bălării procesate din comerț) și să-mi creez o variantă sănătoasă și ușor de făcut.
- Citit cu succes pentru o oră. Iar am citit două ore. Mi-am regăsit “chemarea”. Aceea de a învăța și a împărăși lucrurile învățate. Fix la partea asta am ajuns în carea lui Jay. Până la sfârșitul ei, sigur voi gândi ca o călugăriță joy și puțin sărită. ?
- Antrenamentul zilnic, de o oră, bifat și azi. Am făcut 30 de minute de scări și 30 de minute de mers. Simt că îmi intru înapoi în ritm.
- Azi am băut cei 2l de apă. Apă bifat, plus lăptic de migdale și cafea bonus azi. ?
- Azi am mâncat raw vegan. Salată cu caju, roșii, avocado, spanac, semințe de in și, ca desert… struguri cu caju. Ce combinație am găsit eu azi. Jur că e genială, cel puțin pentru gustul meu. A mers într-un mare fel.
- Azi a fost ziua 19 fără Whatsapp și ziua 23 fără Facebook. Astăzi prin navigările mele de research, am văzut un anunț despre o altă rețea de socializare. Parcă era ceva cu Life. Nu vreau să îi fac reclamă oricum. Percepția mea, după ce am înlăturat zgomotul care mi-o altera și care spunea că trebuie să fiu conectată, ca dacă nu sunt online nu exist, etc s-a trezit la adevărul interior. Că exist și că sunt bine mersi fără. Așa că, mulțumesc zgomot că m-ai învățat să caut liniște.
- Plata cash. Bifată și azi. Sunt așa mândră de mine acum. Azi am uitat cash-ul și am mers la magazin. Aveam doar cardul. Primul gând a fost să trișez și să plătesc cu cardul. Apoi, mi-am amintit cât de frumos e afară și ce plăcut va fi să mai iau o gură de aer proaspăt, în timp ce-mi țin promisiunea față de mine. Zis și făcut. Zău că se poate.
- Maraton. Alergat pe 20.02.2021. Mă mândresc și voi posta asta până în ultima zi. Yuhuu! Bravo, eu! ???♀️
Azi, după observarea a câteva percepții tulburi în jurul meu, am înțeles câtă nevoie au să fie treziți treziți cei care trăiesc în bula lor inconștientă, unde ceva e adevărat pentru că altcineva a zis asta. Pff… sunt așa de mulți.
Cred că e răspunderea noastră, a tuturor, nu să le influențăm percepția, fac alții asta destul, ci să-i facem să se întrebe de unde au respectiva percepție.
E incredibilă și fascinantă expresia feței lor când realizează singuri, ce ușor s-au lăsat manipulați.
Fug să mai citesc puțin și să-ți mai pregătesc niște exerciții pentru mâine. ?
Haștag CreștemÎmpreună! ?
Te îmbrățișez tare de tot! ?
Să ai zile senine și puterea să-ți construiești singur percepția. ?
Pe mâine!
Xoxo ?