Când cerul e senin, parcă și mintea e mai limpede.
Nu am fost niciodată meteo dependentă/sensibilă sau ceva.
Soare, vânt, ploi, ninsoare… le iubesc pe toate și mă simt ok, indiferent de vreme.
Dar, trebuie să recunosc că, atunci când e senin și mă întâlnesc cu soarele, nivelul de energie e și mai ridicat.
Astăzi a fost o zi super interesantă. A nins cu cer senin și soare de dimi, după care a rămas doar cerul senin și soarele.
Iubesc cerul senin, iubesc statul afară și, cum vorbeam cu o prietenă foarte apropiată, puțin mai devreme, parcă iubesc și mai mult cerul senin “la liber”.
E frumos și cu zgârie nori, dar sufletul mi s-a dus cu gândul azi la momentele când eram mică și mergeam cu oile la iarbă, la țară, la bunici.
Le lăsam să zburde și să-și facă de cap, iar eu stăteam tolănită, bine-mersi, în iarbă, cu mâinile încrucișate și puse la cap, în loc de perne, în timp ce ochii se odihneau și încercau să găsească forme ușor de distins printre norii pufoși.
Parcă nimic din ce am văzut în lumea asta, nu poate întrece simplitatea și fericirea pură, de acolo, de pe câmp.
Ahh, ce sentiment frumos să îmi amintesc asta. Copil fericit!
Să revenim un pic cu picioarele pe pământ.
Știi alergarea aia pe care o tot amânam. Pregătirea pentru maraton?
Ei, bine, am reușit să sparg gheața.
Azi am alergat 10 km, am mers 5 km și am făcut și 30 de minute de dans.
Pe bumtzi-bumtzi am fost azi, în ton cu vremea.
Simt că voi dormi lemn, în câteva momente. ?
Până nu se întâmplă asta, hai să vedem cum m-am descurcat cu provocările zilnice:
- Nu am consumat zahăr. Bifat și azi. Nu am avut nici un fel de poftă, azi chiar nu mi-a atras privirea nimic nesănătos în magazin. Ce mi-a făcut cu ochiul? Niște afine organice! Am mai adăugat la provizii.
- Citit cu succes pentru o oră. Încă mă “lupt” cu cartea uriașă. Targetul este ca mâine să o termin. Mă gândesc că, dacă nu dorm deloc mâine spre poimâine, am șanse. Altfel, nu prea. Devine din ce în ce mai interesantă, dar și din ce în ce mai greoaie în limbaj. Sunt niște analogii geniale cu ce s-a întâmplat în trecut și cum, atunci când ni se impun noi reguli, de fapt, nu există o bază, o necesitate reală, se fabrică reguli din aer, doar prin faptul că cineva vrea să ne controleze sau să ne dicteze viețile într-o anumită direcție și declară ceva. Trebuie să explic mai în context ca să înțelegi ce zic, dar o să postez un articol cu ideile principale. Este dreptul fiecărui om să știe lucruri care se întâmplă pe la spatele lui și care îl vizează direct. Nerăbdarea de a ajunge la final, la ce e de făcut, mi-a plimbat prin căpșor ideea să sar pagini și să citesc așa, mai strecurat. Mi-am revenit repede, nu mă las până nu o citesc cap-coadă pe toată. Provocarea continuă! Muhahaha! ?
- Antrenamentul de peste o oră a fost depășit azi. Vreo oră și un pic alergare, încă o oră mers și 30 de min dans. Pam-pam. Nivelul de energie crește vizibil pe zi ce trece. Nu mai zic nici puf când urc scările în viteză. Parcă sunt un fulg de zăpadă. Îmi place la nebunie! ?
- Azi am băut cei 2l de apă. Cuminte, cuminte am fost. Am băut și o cană cu miere, lămâie și ghimbir. Dă un boost sistemului imunitar, iar combinația e delicioasă. Eu o ador!
- Azi am mâncat raw vegan. Pe lângă clasicele rețete, azi am încercat ceva nou. Am făcut brânză cremă de caju ( lași caju în apă vreo 2 ore, după care adaugi ce vrei tu. Eu am adaugat niște pudră de usturoi, piper cayenne, coriandru, sare și lapte de ovăz – poți folosi apă. Pui tot în blender și pam-pam, combinația e genială.) Ca să am cu ce mânca brânzica, am făcut – a se citi “am încercat”- să fac și niște crakerși cu semințe de in. Faza e că, aici, ca să faci raw vegan, trebuie să ai răbdare… vreo 24 de ore. Mno, dacă mă știi așa puțin, știi că eu vreau repede. ? Așa că, am trișat puțin și în loc de 24 de ore în deshidrator, i-am lăsat vreo 15 minute la cuptor, cu ușa deschisă, la cea mai joasă temperatură, ca să fie tot raw vegani. Evident că nu au avut timp să se usuce cum trebuie. Dar îmi era foame, iar bânzica era gata. Cum a fost prima încercare, gustul a fost genial, dar formele făcute de mine ( un dreptunghi și o inimioară) s-a făcut bucățele când le-am luat la masă. Nu-i nimic, mai încercăm. Brânzică de caju și crakerși fărâmați a la Joy. ?
- Azi a fost ziua 6 fără Whatsapp și ziua 10 fără Facebook. Agitația de ieri era sigur de la cafea. Azi am fost zen, telefonul verificat doar o dată, internetul folosit doar pentru chestiile super importante. Îmi vine să mă îmbrățișez, tare productivă și focusată am fost azi. Gata, m-am îmbrățișat! ??
- Plata cash a mers brici și azi. Azi n-am adăugat nimic la pușculiță. Azi am spart pușculița de la Univers. ? Mereu găsesc bani pe jos. Când zic mereu, mă refer că în fiecare zi. Nu-ți imagina că găsesc sume fabuloase. Sunt zile la rând când găsesc și 1 pi, gen 1 ban, dar eu zâmbesc mereu și colectez cu recunoștință în pușculița specială, pe care o numesc pușculița de la Univers. Se spune că dacă nu respecți banii, nici ei nu te respectă pe tine. Și dacă nu te apleci pentru 1 ban, se zice că nu ești vrednic de mai mult. Apoi eu sunt ca un copil fericit de când tot găsesc monezi. Pe aici plata cash e ceva destul de rar, iar să găsești monezi, mai ales în fiecare zi, e ceva miraculos. Cu bucurie, am adunat monedă, după monedă, să constant azi că mi s-a umplut pușculița de la Univers. De obicei, când se umple, scot banii la cheltuială. Râzi tu de monezile mele, dar anul trecut mi-am cumpărat un bilet de avion către Romania cu banii de la Univers. Am găsit 10 lire în parc la alergat și restul câte un pi, câte o liră. Uite așa se adună. Să mă fi văzut azi la magazin cum băgam câte o monedă, câte o monedă în aparatul care accepta și cash. ? Mi-a luat vreo 5 minute, fără glumă. Aveam o căruță de mărunt, cado de la Univers. ? Cel mai mișto era să îi vezi pe cei care treceau pe lângă mine sau pe angajații magazinului, care probabil nu înțelegeau de ce durează așa mult să plătesc. Cel mai tare? Să nu-ți pese de părerea nimănui. Mi-am făcut talentul, mi-am plătit cumpărătuile cu cadoul de la Univers și am plecat fericită mai departe. Cum am ieșit afară, am mai găsit un pi, deci începem o nouă serie de economii de la Univers. Pam-Pam! ??
- Am intrat în pâine, cum s-ar zice. Am început antrenamentul pentru maraton. 10 km, cu puțin efort. Cred că faptul că m-am antrenat în fiecare zi a contribuit la rezistența mea. A fost și foarte frig, așa că am avut și ceva discomfort de la frig, dar nu mă las, nu mă las, nu mă las. Îi dăm înainte. Cum, necum, până la sfârșitul lunii, maratonul meu se întâmplă.
Gataaa, bateriile Duracell sunt pe terminate. Cred că e de la alergarea de 10 km. Mă întreb cum se vor termina bateriile după 42 de km? ? Hai că ajungem și acolo! ??♀️
Până atunci, te îmbrățișez tare, tare de tot! ?
Să ai grijă de tine, să faci lucruri care-ți fac suflețelul fericit șiiiii pe mâine! ?
Xoxo ?