Azi vorbim despre vindecare. Vindecare din orice.
Fie ca e vindecare fizică, mentală, emotională sau spirituală… vindecarea nu e un proces linear.
Deși ne dorim ca totul să se rezolve bătând din palme și să fie la fel de ușor ca un like pe rețelele sociale, realitatea este că vindecarea este un proces de durată.
Dacă am învățat ceva este că în acest proces să fiu blândă cu mine, să-mi dau timp, să ma accept așa cum sunt, să accept toate experiențele care m-au transformat în persoana care sunt azi și să sărbătoresc din inimă fiecare mic progres pe care îl fac ca să devin persoana care îmi doresc să devin.
Este o vorba care rezonează cu mine, până la ultima celulă.
Nu este despre mâna care ți-a fost dacă într-un joc, este ce faci cu cărțile care ți-au fost date, ceea ce determină cine de vii și tipul de viață pe care-l vei avea.
Ai oameni care au avut un start incredibil de la viață și au luat-o în jos.
Ai oameni care au avut numai experiențe frumoase și care habar n-au ce să facă cu viața lor.
Ai oameni care au primit și primesc totul pe tavă și sunt extrem de nefericiți.
Viața nu este despre ceea ce ți se întâmplă, ci despre ce alegi să faci cu ceea ce ți se întâmplă.
Dacă n-ai primit chiar cele mai bune cărți în jocul ăsta numit viață, nu înseamnă că nu poți întoarce jocul în favoarea ta.
Ba mai mult, de ce n-ai face asta?
Așa, pentru tine. Doar ca să vezi cât de departe poți merge atunci când nu-ți pui singur limite.
Toți avem traume. Unii mai mici, alții mai mari.
Unii ne amintim de ele, alții nu.
Indiferent dacă ni le amintim sau nu, ele ne conduc indirect tiparele comportamentale și decid din umbră cine suntem.
Mai ales în situații tensionate.
Lucrul cu noi înșine nu se termină niciodată, iar în timp ce scriam în Trezește-te. Cartea 3 ( Ghid despre vindecarea copilului interior care va fi lansată în Mai 2022) am simțit să fac o pauză și să împărtășesc cu tine câteva lecții simple, dar puternice pe care le-am învățat în propriu proces de vindecare a copilului interior.
Vindecarea nu este un proces linear. Este, mai degrabă ca o spirală ce o ia în sus. Procesăm lucrurile în mod ciclic și de fiecare dată când vine înapoi, mai dăm jos câte un strat de condiționare din copilărie și ne apropiem mai mult de adevărul nostru și de cine suntem noi cu adevărat.
Să spargem tiparele vechi de comportament și să creăm noi moduri de a face lucrurile nu este ușor.
De ce?
Pentru că creierul nostru va alege întotdeauna modul familiar și ușor de a face lucrurile, în locul celui incomfortabil.
Dar, îți promit un lucru. Odată ce treci de partea neplăcută a incomfortabilului, nu vei mai vrea să te întorci la calea cea mai ușoară.
Calea ușoară și familiară înseamnă să rămâi în același loc.
Iată cele 3 lucruri care mi-au transformat modul de a vedea lucrurile:
- Când e incomfortabil și îți vine să fugi, rămăi și înfruntă-ți sentimentele. Devino prieten cu ele, învață să le înțelegi, în loc să fugi de ele.
- Când îți vine să te închizi în tine, deschide-te, caută pe cineva și alege să vorbești despre ceea ce simți. Conexiunea umană ajută enorm procesul de vindecare. Oamenii vor să ne fie alături, dar câteodată simțim că i-am împovăra și ezităm să cerem ajutor. Cere ajutor când ai nevoie!
- Când simți că nu mai poți, mergi încă un pic. Depășește-ți propriile limite. Fă încă un pas atunci când simți că ești gata, că ești terminat. Odată ce vezi că mai poți face un pas, vei fi tentat să mai faci unul și apoi încă unul și apoi vei realiza că, de fapt poți mai mult decât crezi că poți.
Cu inima deschisă sper să primești lecțiile mele și să iei din ele ce rezonează cu tine.
Te iubesc!