Eram în fața unei persoane care tocmai mă desființase complet atât mental, cât și emoțional.

Pe exterior poate mai rămăsese o dâră de zâmbet chinuit, dar în interior, simțeam cum sunt făcută bucățele mici cu fiecare cuvânt și nu vedeam vreo posibilitate să mă adun înapoi.

Și, ce rost mai avea oricum?

Pentru ce m-aș mai fi agitat? îmi spuneam lipsită de speranță.

Cuvintele tăioase confirmau ceea ce învățasem singură de mică. Sau, mai bine zis, ce mă învățase mediul meu înconjurător. Că nu sunt suficient de bună, că nu merit lucruri bune, că nu voi reuși nimic măreț.

De acolo, nu-mi amintesc mai nimic. Știu doar că, ore mai târziu, eram făcută ghemotoc în camera mea, iar lacrimile îmi inundaseră ochii, fața și hainele mele roz.

Când lacrimile erau mai abundente, un sunet de durere parcă cerea să părăsească și el corpul.

Mă văd dintr-un unghi al camerei acum și am o compasiune uriașă pentru acel suflet de om.

Durea. Durea al naibii de tare. Să vii dintr-un loc unde ai fost făcut să crezi că nu ești suficient de bun, că nu meriți și că nu poți. Să știi că ai muncit până la epuizare să demonstrezi că ești suficient de bun, că meriți, că poți și să ți se confirme violent iar și iar exact opusul.

Îți spun eu… nu e ușor.

Te simți ca într-o roată de hamster în care crezi că faci progres, când, de fapt, tot ce faci este să alergi entuziasmat, pe loc, către nicăieri.

N-am crezut vreodată că o să simt cu așa convingere că numai din durere adevărată se naște vindecarea adevărată.

Când simți că nu mai poți, că nu mai vrei, că nu mai accepți. Când ești, în sfârșit categoric cu tine și, mai ales cu cei din jur. Când realizezi că și tu contezi, meriți și poți, indiferent de ce cred și zic ceilalți.

Când realizezi că tot ce ți s-a zis a fost doar o minciună sfruntată pe care ai crezut-o pentru că venea de la persoane în care aveai încredere orbească.

Atunci se naște schimbarea. Atunci se deschide temporar portița să evadezi din rotița de hamster pe care ai alergat ca un campion o viață întreagă.

Hei… aș vrea să-ți zic că începe altfel, dar te-aș iluziona inutil.

Trezirea adevărată începe cu durere. Cu multă durere.

Cu cât mai mare durerea, cu atât mai profundă trezirea, acceptarea și vindecarea.

Numai când ajungi în abisul părților tale întunecate, ți se poate dezvălui cea mai luminoasă parte din tine.

Calea spre lumină, spre liniște, spre cine ești tu cu adevărat și nu cine ți-au spus alții că ești.

Asta vreau să-ți arăt…

Te invit la lansarea Trezește-te. Cartea 3. Vindecă-ți copilul interior, pas cu pas. într-o călătorie în care să-ți vindeci viața prin vindecarea copilului tău interior și copilăriei tale.
În Trezește-te. Cartea 1 am atins subiectul și am construit fundația pentru ce vom străbate în Cartea 3, iar în Trezește-te. Cartea 2. 11 Secrete ale Relațiilor evoluate am vorbit despre relații, stiluri de atașament și umbre. Din nou, foarte relevant pentru că în Cartea 3 continuăm ce am început încă de la prima carte. O călătorie către un tu liniștit, liber și cu adevărat fericit.
Dacă ești aici și citești asta, probabil că știi deja, la un anumit nivel, că ai un copil interior rănit.
Chiar dacă nu știi cu exactitate ce este acest copil interior, îți dai seamă că ceva nu e tocmai ok și ești gata să începi călătoria de vindecare.
Ești exact în locul potrivit să faci asta.
Să începem cu începutul și să înțelegem cine este acest copil interior rănit.
Pe măsură ce creștem, versiunile noastre vechi nu încetează pur și simplu din a exista. Le purtăm după noi. Sunt o parte eternă din noi.
Așadar, copilul tău interior este pur și simplu tu in versiunea de copil, care e mereu cu tine.
Bebelușul, copilul mic, preșcolarul, școlarul, adolescentul.
Toată gașca e mereu cu tine, fie că îți dai seama sau nu.
Dacă aceste versiuni ale tale au fost rănite într-un fel sau altul, atunci, acele răni rămân cu tine.
Provocarea?
Copilul tău interior rănit îți contaminează viață în moduri în care poate nici nu îți dai seama câteodată.
Prin comportamente, reacții și decizii greu de înțeles și pentru tine.
Rănile din noi cauzează răni în alții, dacă nu ni le asumăm, acceptam și le vindecăm.
Pentru că rănile s-au întâmplat în trecut, e ușor să crezi că nu e nimic de făcut ca să vindeci rănile.
Chiar dacă nu poți schimba trecutul, poți schimba rănile.
Vindecarea este posibilă, indiferent când au fost produse rănile.
Bine ai venit în călătoria de vindecarea a copilului tău interior, pas cu pas.
Voi fi ghidul tău și îți voi seta entuziasmul și o fundație solidă la lansarea cărții 3 Trezește-te. Vindecă-ți copilul interior pas cu pas.
De acolo, vei prelua cu curaj următorii pași și te vei lăsa ghidat de indicațiile clare și ușor de urmat din carte.
Abia aștept să ne vedem la lansare! 🙂
Cristina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *