Strategia “Separă și cucerește” este folosită de prin anii 1600 sau poate chiar și mai înainte.

Cred că ultimii ani au fost mult prea plini cu așa ceva.

2021 pare să atingă apogeul și mă amuz tot mai tare cum suntem luați de fraieri și cum foarte puțini au cât de cât habar măcar de cine suntem luați de fraieri. 😂

Regula e simplă.

Ne jucăm, da?

Avem un bufon, să zicem. 😂

Este singur, cunoaște regulile jocului și vrea să câștige fără prea mari bătăi de cap, împotriva tuturor.

Ce face ca să se și distreze cât face asta?

  1. Creează o problemă.

  2. Stârnește o reacție. Își manipulează toți oponenții să se bată între ei, iar el se uită cu amuzament și râde, din depărtare, în timp ce arată cu degetul la fraierii care se bat între ei și nici măcar nu știu prea bine de ce fac asta, dacă îi întrebi.

 3. Oferă o soluție care adâncește conflictul între toți cei rămași în joc.

În timp ce ignoranța poate aduce fericire, tot ignoranța aduce și foarte multe conflicte inutile.

Ignoranța de ieri este separarea de azi.

Cu cât ești mai ignorant, cu atât ești mai predispus să fii manipulat să faci lucruri, fără să te întrebi măcar de ce le faci.

Mai nasol e că tu crezi că le faci pentru că vrei tu.

Întortocheată treabă cu jocul ăsta, așa-i? 🤣

Natura noastră reală?

Suntem toți umani, suntem toți fericiți când ne susținem, încurajăm, sprijinim și iubim unii pe alții.

Atunci, unde se strică lucrurile?

De unde ne vine ideea să arătăm cu degetul unul spre altul?

De unde pleacă mereu tot?

Te-ai întrebat vreodată?

Gândirea critică, mama ei, gândirea critică vrea să-și facă loc în mintea ta, dar e mereu prea multă gălăgie și prea puțin loc.

Nenea Einstein o spunea extraordinar: “Pune orice sub semnul întrebării!”

De ce se contrazic oamenii?

De unde vine motivul de contrazicere?

De unde vine motivul de conflict?

De unde vine motivul de separare?

De unde vine valul de frică?

De unde vine îndoiala și neîncrederea?

De unde ne vin ideile de a ne judeca unii pe alții?

De unde ne vin ideile de a “lupta” unii împotriva celorlalți?

De unde ne vine ideea de bun sau rău?

De unde ne vine certitudinea de adevăr sau neadevăr?

De unde știm că ceea ce considerăm adevărat sau neadevărat este chiar așa?

De unde ne vine ideea să ne criticăm unii pe alții?

De unde?

Zi-mi și mie dacă știi, că-s tare curioasă. 😁

Dacă ți-e greu să înțelegi mesajul ăsta, nu-i nimic.

Poți lua direct soluțiile.

Sunt practice, simplu de aplicat și le poți folosi indiferent ce crezi, cu cine te lupți și ce motive ai.

Suntem toți unul. Gândim la fel, simțim la fel, suferim la fel, iar în final, avem toți același scop: să fim fericiți. Dacă ăsta e scopul nostru final, la ce atâtea conflicte, orgolii, răutăți gratuite, critici?

Oare chiar nu suntem în stare să rezolvăm orice cu calm?

Evident că suntem în stare. Întrebarea este de ce nu facem asta?

Oare cui îi face plăcere ca noi să ne îndreptăm mereu unii împotriva celorlalți?

Hmm… să fie bucuria bufonului? 🧐

Întreb pentru mine, nu pentru vreun prieten. 😁

Eu aș schimba “Separă și cucerește” cu “Uniți și conduceți”.

Ți se spune să te separi? Unește-te! Ți se spune să urăști? Iubește! Ți se spune să judeci? Acceptă! Ți se cere să critici? Caută să înțelegi. Ți se spune să te întorci împotriva semenilor tăi? Gândește!

Singuri suntem puternici, dar împreună suntem și mai puternici.

Imaginează-ți dacă toată energia asta folosită să cauzeze conflicte între noi și toată energia pe care oamenii o folosesc să demonstreze că au ei dreptate, ar fi folosită să găsim împreună cele mai bune soluții pentru tot ce este de rezolvat? Oare cum ar arăta lumea?

Hai să lăsăm întrebările în aer și să ne concentrăm pe soluții:

  1. Fii bun cu toți cei din jur. Chiar și cu cei care nu gândesc ca tine. Chiar și cu bufonul. 7 bilioane de oameni pe planeta asta, 7 bilioane de percepții diferite despre viață, despre ce e corect sau nu, despre ce e mai bine. Nu există 2 oameni care să gândească la fel, la fel.  Suntem toți diferiți, din fericire.
  2. Tolerează. Comportamentele oamenilor s-au schimbat cu viteza luminii. Stat în case de peste un an, adâncit dependența de dispozitive electronice și aplicații. Poți să te documentezi și mai mult ca să înțelegi de ce. Dacă e prea greu, măcar fii acolo pentru ei. Sunt tot oameni și toți fac ceea ce pot ca să facă față acestor situații cum pot mai bine. Ce putem face unii pentru alții este să ne înțelegem și să ne acceptăm așa cum suntem, date fiind circumstanțele de față.
  3. Iubește. Cineva îți vorbește frumos? Iubește. Cineva îți vorbește urât? Iubește. Cineva te minte? Iubește! Cineva te manipulează? Iubește! Cineva bagă frica în tine? Iubește! Orice tip de comportament, știre, regulă, bălărie primești, iubește. Chiar și dacă primești ură, răutate, violență, iubește. Chiar dacă ești îndemnat să judeci. Alege iubirea de fiecare dată. Ce fac alții spune cine sunt ei, cum reacționezi tu spune cine ești tu. Fii iubire. Ură poate fi oricine. Orice se poate rezolva ferm, dar cu calm și iubire. Martin Luther King spunea: “Iubirea este singura forță capabilă să transforme un inamic într-un prieten.”
  4. Ajută. Închide telefonul. Deschide ochii și observă mai mult. Foarte multă lume are nevoie de un zâmbet, de o vorbă bună, de o privire în ochi, de bunătate. Cazurile de anxietate, depresie, singurătate au ajuns la cote alarmante global. Deși suntem tare “conectați”. Foarte multă lume este tot mai îngrijorată și speriată să vadă din ce în ce mai mulți zombi pe stradă, care nu se mai uită la nimic, decât la niște ecrane. Fii motivul pentru care cineva își regăsește speranța în umanitate.
  5. Comunică. Un zâmbet și un bună ziua. Ceea ce acum 10 ani se numea bun simț, astăzi se numește ciudățenie. Tehnologia și-a băgat coadă între noi și cei din jur și ne separă tot mai mult. Am devenit mai comozi să scriem un mesaj și să punem un emoticon, decât să ne privim în față, să ne salutăm și să ne întrebăm banalul “Ce faci?”.

Sau 6. Îngroașă rândul ignoranților. Mai intră puțin pe net și pretinde că totul e ok.

Dopamina din aplicații o să-ți dea puțină stare de comfort… pentru vreo 20 de secunde. 😅

S-ar putea să-ți placă și:  Primavara și conspirații. 28 Hard Challenge, ziua 18

Mai nasol? După 20 de secunde, vei simți nevoia de mai mult.

Ce vei face atunci?

Vei posta ceva?

Vei trimite niște mesaje ca să ți se răspundă și să primești și mai multă dopamină?

Vei verifica telefonul, chiar dacă nu ai notificări, doar așa, poate totuși ți-a mai dat cineva un like?

Realitatea virtuală nu este realitate.

Este doar o lume falsă construită inegal.

Știința spune că toată această lume virtuală ne face din ce în ce mai nefericiți, cu o încredere de sine din ce în ce mai erodată, cu stimă de sine scăzută cauzată de comparațiile pe care le facem cu părțile bune din viețile altora ( nimeni nu expune părțile nașpa, evident!).

Relațiile cu cei din jur și abilitatea noastră de a comunica eficient scade drastic.

Ce facem noi, deși observăm toate astea?

Consumăm și mai mult din lumea asta falsă, nu-i așa?

Te-ai întrebat vreodată de ce?

Dacă ceva te face așa nefericit, de ce nu te poți opri?

De plictiseala?

Dacă creierașul îți spune că, de fapt, lumea falsă te face fericit, permite-mi doar să te întreb…

Pe bune? 💁🏻‍♀️

Știi că te iubesc și vreau să-ți fie bine, da?

Câteodată trebuie să-ți dau și câte o doză de realitate.

Că o iei, îți pui întrebări și-ți folosești gândirea critică ca să ajungi la propriu adevăr sau că te întorci să vezi cine ți-a mai dat like, e fix treaba ta.

Sufletul mi-e împăcat, că-mi fac partea și plantez semințe de cunoaștere.

Că le uzi și le lași să crească sau nu e la liberă alegere. 🦋💖✨

O dorință am:

Te rog, rămâi uman! 🙏💖✨

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *