Acolo unde este un om la nevoie, este și o oportunitate de a face o diferență în viața cuiva.

Prea des uităm puterea unui zâmbet, unui cuvânt de încurajare, unei perechi de urechi care să asculte, un compliment sincer sau un gest prin care să arătăm că ne pasă.

Prea des suntem absorbiți în technologie, în ecrane, în obiecte “smart” care ne fac s@#$&d.

Ghicește cuvântul. ?

Sunt singură că nu-ți ia prea mult.

Am mai spus-o și o să mă repet ori de câte ori am ocazia.

Orice ne creează dependență, orice ce modifică comportamentul, orice ne face să fim sclavi și cerșește pentru tot mai multă atenție și timp, trebuie ținut în lesă, sub control.

Altfel, în loc să controlăm noi aceste mici animăluțe tehnologice, ne controlează ele pe noi.

Iar rezultatul acestui control se vede cu ochiul liber.

Lipsă de empatie, deconectare, singurătate, depresie, anxietate, lipsa stimei de sine, lipsa încrederii în sine, vieți false în online, mascarea sentimentelor reale, lipsa comunicării de calitate, ignorarea celor dragi, ignorarea celor apropriați și, evident, ignorarea tuturor celorlalți oameni din jur… și tot așa.

Cred cu tărie că, dacă fiecare dintre noi ar face un act de bunătate în fiecare zi, oricât de mic, am putea să setăm umanitatea în direcția potrivită.

Cum schimbăm lumea?

Cu câte un act de bunătate pe rând.

De ce ador actele de bunătate și cred că au o putere enormă și un efect de undă uluitor?

Pentru că un act de bunătate mi-a dat și mie speranță.

Bunătatea dă speranță celor care cred că sunt siguri pe această lume.

Să mai zic că studiile arată că, nivelul nostru de fericire crește enorm atunci când facem ceva să ajutăm alți oameni?

Când ne ajutăm pe noi, când ne cumpărăm lucruri noi, când experimentăm ceva nou, evident, suntem fericiți, pe moment.

Dar această fericire se dublează atunci când facem oricare din aceste lucruri pentru altcineva.

Se pare că suntem conectați să ne pese de cei din jur, cel puțin, dacă ne pasă de propria fericire.

De ce nivelul de fericire, la nivel global, a luat-o la vale?

Simplu!

Oamenii au uitat să fie buni.

S-au prins atât de tare în griji, în frică, în anxietate, în probleme, în depresie, în singurătate, că nu mai au timp să se gândească și la alții.

Vezi, tu?

Treaba cu fericirea funcționează chiar așa.

Cred că Universul ăsta ne deschide porți, unde păreau să fie numai ziduri, atunci când ieșim din calea propriilor noastre limitări și dăruim.

Îmi amintesc cum, acum mulți ani, eram singură, în gara Constanța.

Mă întorceam acasă cu maxi taxi și aveam biletul de întors și 1 leu.

Tot drumul spre gară, îmi imaginam cum voi ajunge în fața patiseriei de lângă locul unde parchează autocarele și cum îmi voi lua o plăcintă cu brânză, pe care deja îmi imaginam cum o voi devora înainte de plecare.

Ajunsă acolo, așteptând la coadă, la patiserie, observ un copil, nespălat, cum mă fixa cu privirea, fără să spună nimic.

Să zic că avea vreo 4-5 ani.

M-am uitat în jur și nu se vedea nici o urmă de adult.

Părea că l-a lăsat cineva acolo, la cerșit.

Cu sufletul meu de copil pofticios mă uitam ba la vitrina cu plăcinte, ba la acest copil.

Când mai aveam doar o persoană în față, ceva din mine m-a făcut să merg la acest copil.

M-am așezat pe bordură, lângă el și l-am întrebat ce face.

Abia mi-a articulat câteva cuvinte.

Părea speriat. În plus, era nesplălat, neîngrijit, extenuat și lihnit de foame.

L-am întrebat cum îl cheamă și dacă a mâncat.

Dragul de el, mai mult absent, decât prezent, se uita la degețelele lui, de parcă ar încerca să numere sau ceva, apoi a privit în jos și mi-a răspuns “e mult”.

Cred că voia să-mi zică că a trecut mult de când nu a mâncat.

L-am întrebat dacă pot să-i iau ceva de mâncare.

A făcut niște ochi mari și a început să dea entuziast din cap.

M-am întors la coadă și i-am luat o plăcintă cu brânză.

M-am întors la fel și i-am oferit plăcintă.

A luat-o imediat cu ambele mânuțe și a început să mănânce cu poftă.

Eu, la 16 ani, cu un bilet de întors acasă și 0 lei în buzunar, mă simțeam mai bogată ca niciodată.

Sentimentul acelui moment nu am să-l uit niciodată.

Am realizat că orice nemulțumire aș fi avut despre viața mea, ar trebui să fiu recunoscătoare.

Alții o duceau mult mai rău.

Mi-am luat la revedere de la noul meu prieten, m-am urcat în maxi taxi și am plecat acasă, cu inima plină de bucurie.

Ajunsă la destinație, mă dau jos din maxi taxi, privesc cerul, merg spre casă și zâmbesc.

Câțiva pași mai târziu, pe jos, prinși într-un gard lateral, văd o bacnotă de 5 lei.

Fac ochii mari și mă apropii să văd dacă e reală. Waaa, era cât se poate de reală!

Da, pe vremea când cash-ul se folosea mereu, găseai mai ușor bani pe stradă. ?

Ce nostalgie! Vreau cash-ul înapoi! ?

Cu cei 5 lei găsiți, m-am dus la cea mai apropiată patiserie și mi-am luat o plăcintă cu brânză.

Am devorat-o cu o poftă și cu o recunoștință extraordinară.

Am ajuns acasă fericită că am ajutat, fericită că am mâncat plăcintă și fericită că mai aveam încă 4 lei pentru plăcinte. Tare sau ce?

S-ar putea să-ți placă și:  Crezi, deci poți. 28 Hard Challenge, ziua 13

Când dăruiești, primești întotdeauna mai mult.

 

Din acea zi, am început să experimentez lumea diferit.

Parcă am deschis mai mult ochii și asta mi-a dat mai multe ocazii să devin conștientă că întotdeauna am 2 alegeri:

  1. Să fiu egoistă. Să-mi cumpăr ce-mi doresc și să ignor sau să mă prefac că nu văd suferința din jur. Asta numesc eu sărăcia sufletului.
  2. Să fiu altruistă. Să fiu recunoscătoare pentru puținul pe care îl am, fiind conștientă că, undeva, în lume, întotdeauna e cineva care s-ar ruga pentru acel puțin și ar fi foarte fericit să-l aibă. Să văd suferința din jur și să particip în a o alina. Asta numesc eu bogăția sufletului.

Nu sunt perfectă și cum ți-am zis, nici nu îmi doresc să fiu, pentru că perfecțiunea nu există.

Sunt autentică și recunosc că am momente când egoismul câștigă, dar mai recunosc și că, în fiecare zi, aleg conștient să devin o persoană mai bună și să găsesc noi modalități, fie ele cât de mici, să fac o diferență în viața cuiva.

Astăzi eram la o coadă uriașă la supermarket.

În spatele meu, o mămică cu 4 copii. Cea mare cred că avea în jur de 7 ani, urmată de 1 băiețel de 5, 1 fetită de 3 și o bebelușă de, zic eu,1 an jumate. M-am uitat la bebelușa și i-am zâmbit. Mi-a zâmbit înapoi. Era adorabilă. Probabil tocmai ce devorase o ciocolată cu tot corpul. Mânuțele, hăinuțele, fățuca, totul era plin de ciocolată. M-am uitat la mama epuizată, care încerca să răspundă la întrebările, parcă, interminabile, ale celor 2 copii mai mari. Între timp, cea de-a treia, culegea produse de pe raft și le arunca în căruciorul bebelușei. M-am gândit instant să o las pe mămică să treacă în fața mea. Săraca mămică.

Am întrebat-o dacă vrea să treacă în fața. Reacția ei? De neprețuit.

Cred că fiecare secundă la acea coadă putea face diferența dacă avea o cădere mentală sau nu.

Mi-a mulțumit, mi-a zâmbit și parcă a respirat ușurată că va ieși de acolo mai repede.

Cum m-am simțit eu?

Minunat.

Partea și mai mișto?

Persoanele de la caserie și mulți oameni care așteptau în spatele nostru au văzut faza.

De ce contează asta?

Efectul de undă.

Tindem să ne bucurăm atunci când vedem astfel de acte de bunătate și ne dorim, inconștient, să le facem și noi.

Pentru că, cum spuneam, toți ne dorim să fim oameni mai buni.

Chiar dacă nu vedem efectele de undă în acțiune, doar gândul că sunt acolo și că alți oameni contribuie și ei cu bucățica lor la a construi o lume mai bună e absolut minunat.

Știi ce am mai remarcat?

Că mulți oameni își doresc să fie buni, dar nu prea știu cum.

Am ținut un seminar de dezvoltare personală zilele trecute și am fost surprinsă să văd, când am dat ca exercițiu să se gândească la 5 acte de bunătate pe care ar vrea să le facă, că participanții au găsit maxim 2.

Cred că la TV și pe Facebook sunt prea multe bălării atunci.

Dacă întrebam de ceva negativ care se aude pe la știri, cred că primeam un întreg reportaj.

Concluzia?

Devenim ceea ce consumăm.

Dacă nu suntem expuși la idei care ne ajută să construim, să devenim mai buni și să contribuim la a construi o lume mai bună, probabil vom continua pe robo mode, “fericiți” în fața eranelor, ignorând ocazii de a-i ajuta pe cei din jur.

Hai să-ți dau câteva idei prin care poți planta semințe de bunătate, că nu știi când ai chef să contribui la o lume mai bună, dar nu ai idei. ??✨

Am spus și mă repet: ca să faci o diferență în viața cuiva, nu trebuie gesturi extraordinare.

Nici măcar bani. Doar o inimă deschisă și dorința de a face bine.

Testează aceste acte mici de bunătate și doar observă cum te simți.

  1. Zâmbește la străini. Sportul meu preferat. Sunt o zâmbăreață profesionistă. Pfff… nu o să înțeleg niciodată de ce oamenii nu aleg să-și folosească această super putere. Nu numai că te simți genial când zâmbești, dar faci și alți oameni să se simtă genial. Câștig-câștig. Gratis!

  2. Ține ușa pentru cineva. Fie bărbat/femeie. Nu contează. Încearcă și vezi cum te simți.

  3. Fă un compliment unui prieten.

  4. Dăruiește un cadou, așa, că e mișto să fii în viață.

  5. Scrie o scrisoare de mulțumire cuiva care ți-a fost alături într-un moment dificil.

  6. Anunță un șofer în cautare de loc de parcare când pleci.

  7. Lasă niște mărunt în automatul de cafea.

  8. Ajută pe cineva să-și care cumpărăturile până la mașină.

  9. Lasă un post-it pe o oglindă dintr-o baie publică și scrie pe el: “Arăți minunat!”

  10. Trimite flori unei prietene.

  11. Scrie un mesaj de încurajare cuiva care te inspiră.

  12. Lasă o floare pe covorașul din fața ușii unui vecin.

  13. Livrează cuiva o ceașcă de cafea.

  14. Lasă o scrisoare pozitivă într-o cutie poștală, la întâmplare.

  15. Gătește o prăjitură pentru un prieten. ( Dacă te gândești la mine, să știi că îmi place cheesecake-ul ???)

Gata, ți-am dat de lucru pentru tot anul. ?

Spor la făcut acte de bunătate! ?✨

Mulțumesc că ești uman, că-ți pasă și că, prin mici gesturi, faci lumea asta un loc mai bun! ??

E minunat să am alături oameni ca tine! ??

“Bunătatea neașteptată este cea mai puternică, cea mai ieftină și cea mai subevaluată modalitate de schimbare în bine a oamenilor.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *