Am făcut 6 anișori de blogging

Wow! Începe acolo unde ești și fă ceea ce poți, cu ceea ce ai.

Orice ai vrea să faci, începe.

Drumul se va deschide încet și sigur.

Îți spun eu, care nu aveam nici cea mai mică idee că, de la cineva care habar n-are ce să scrie pe blog, acum ar da orice să aibă mai mult timp să scrie sau, mai tare, această pasionată bloggeriță adoarme cu degetele pe tastatură, când zice că scrie încă un rând și gata. ?

Pe 28 Februarie 2015, eram invitată ca speaker la un eveniment al bloggerilor, în calitate de antrenor de fitness, ca să dau niște sfaturi de stil de viață sănătos.

La finalul evenimentului, fascinată de ideea de a avea un blog și provocată de faptul că majoritatea bloggerilor spuneau că e greu să ai un blog pe domeniul propriu, a două zi, pe 1 Martie 2015, blogul meu era gata online.

Învățasem, mai mult forțat, decât de plăcere, în primul an de facultate la ASE, cum să construim site-uri.

Cum nu-mi plăcea materia, evident că am picat în primul semestru.

Mă lua durerea de cap când vedeam coduri HTML.

Creierașul meu nu avea răbdare nici să se uite sau să dea o șansă informațiilor.

Dintr-un motiv cunoscut doar de el, tot ce aveam pentru materia Baze de Date era cuvântul “Ignore”. Nu-mi plăcea și pace.

Pentru că-mi doream să trec anul, obligat-forțat, am învățat și Baze de Date și până să-mi dau bine seama, făceam și site-uri. ?

Da, încă mai știu să fac site-uri, dar nu-mi place. Te rog, te ajut cu orice, dar nu cu site-uri. ?

Bun, mi-am făcut eu blog de pe o zi pe alta. Acum ce?

O singură problemă aveam. Ce să scriu eu pe blog?

Ai să zici: orice.

Îți spun eu, fix acest orice te bagă și mai rău în ceață.

Nu-mi venea să scriu nimic din acest orice.

Îmi amintesc că mă uitam pe pereți când mă luptam cu mine să scriu și eu măcar un articol.

După ce îl scriam era și mai mișto.

Stăteam să îl citesc de 1000 de ori, să văd dacă are vreun sens.

Nu avea, cel puțin nu pentru mine. ?

În fine, după ore de chin, a ieșit și primul articol.

După el, parcă ceva a început să miște.

M-am împins de la spate și mi-am dat timp și răbdare.

Am început să am încredere că va veni și ziua când voi scrie lejer, din inimă, iar ideile îmi vor curge ca Niagara.

Ziua aceea a venit, într-un final, după primul an.

Am trecut prin toate tipurile de articole: sport, evenimente, lifestyle, travel, personale, dezvoltare personală și au ajuns să-mi placă toate, enorm.

Ce am realizat scriind, este că, dezvoltarea personală e locul meu, e acasă, e domeniul unde degetele nu vor să se oprească.

Îmi doresc ca oamenii să știe ce știu eu și să experimenteze viața dintr-un alt nivel de înțelegere.

Îmi doresc să văd în jurul meu oameni fericiți, sănătoși, împliniți, oameni care zâmbesc, oameni care își doresc să fie o forță pentru bine și să-i inspire și pe alții să fie o forță pentru bine.

Știu că asta este posibil și mai știu că tot ce au nevoie oamenii ca să ajungă acolo este educație de calitate. Și când spun calitate, nu mă refer la universități scumpe &co. Astfel de locuri sunt orice, mai puțin ce numesc eu de calitate.

Scrisul este pentru mine curcubeul care colorează idei, concepte, emoții, trăiri, amintiri.

Scrisul îmi dă viață, iar eu dau viață scrisului.

Parcă suntem făcuți unul pentru altul.

Pe măsură ce scriu, îmi doresc să scriu mai mult, mai bine, mai revelant, mai valoros.

Îmi doresc ca acest curcubeu, într-o bună zi, să ia forma unei chei, care deschide porțile sufletelor tuturor ce mă citesc.

Știu că asta este posibil și mai știu că nimic nu poate opri un suflet atât de încăpățânat ca al meu.

Vreau ca toată lumea să fie fericită, iar într-o zi, știu că voi vedea asta.

Mai mult, știu că voi fi contribuit la asta, iar sufletul meu zâmbește la un astfel de gând.

Până atunci, eu și curcubeul meu, vom crește și vom învăța cum să fim mai departe de litere și mai aproape de suflete.

La mulți anișori de blogging și de suflet, mie! ??????