Ai zice că sunt cea mai dependentă de Social Media.
Da, postez mult, dar cei care mă cunosc mai bine știu că trăiesc viața reală la maxim, că postez tot timpul pe fugă, pe la semafoare, pe unde prind un moment liber și pot câștiga timpul. Yuhuuu! Eu iubesc viața outside Social Media!
Știi sau nu, atunci când folosim Social Media și telefoanele mobile, se eliberează dopamina.
Dopamina este un hormon natural, produs în creierul nostru, care reglează starea noastră de spirit și diferite emoții, precum și capacitatea noastră de a face față stresului și anxietății.
Tocmai de aceea, atunci când primim un mesaj, ne simțim atât de bine.
Ăsta este motivul pentru care oamenii își numără like-urile, se consumă când le scade numărul de urmăritori sau văd ca o tragedie atunci când cineva le dă unfriend.
Dopamina este aceeași hormon care te face să te simți bine atunci când fumezi, bei sau când pariezi.
Cu alte cuvinte, creează o dependență uriașă.
Există restricții de vârstă pentru fumat, băut și pariuri, însă pentru Social Media și telefoane mobile nu există nici un fel de restricție.
Să spunem că adulții au un simț mai ridicat al acestei realități, deși ceea ce văd în jur zilnic demonstrează contrariul.
Văd cupluri, la masă, care nu schimbă nici două vorbe, dar stau fiecare pe telefon.
Văd soț și soție gravidă, care vin la restaurant și singurul moment când discută este cu chelnerul, atunci când dau comanda de mâncare. Oare copilul l-au făcut pe Facebook? :))
Văd prieteni și prietene, care zâmbesc, fac poze, postează, se contrazic despre filtrele pe care le vor folosi și în rest nu au nimic de discutat, chiar dacă stau și o oră la aceeași masă.
Văd părinți cu copii, unde mama îi liniștește și tatăl stă preocupat pe Facebook.
Văd oameni care vin la conferințe din care pot învăța o mulțime de lucruri, dar ignoră tot ce se petrece în jur și stau cufundați în telefon.
Văd studenți la cursuri, care efectiv stau numai pe telefon și nu sunt atenți la ce se discută.
Aș zice că pentru adulți e mai sub control, dar… nope! Nu ar fi adevărat!
Cred că e puțin spus că doar pentru copii și adolescenți e ca și cum cineva a deschis o bodegă plină cu băuturi alcoolice și i-a poftit înăuntru. Și pentru adulți e la fel!
Dacă pe adulți nu-i mai poți controla, măcar pe adolescenți ar trebui să-i scoatem un pic din acest cerc vicios. De ce zic asta?
În adolescență, tinerii trec deja printr-un stres.
Ies din familie, din mediul unde sunt acceptați și iubiți, și intră într-un mediu în care ar trebui să-și facă prieteni și să învețe să se bazeze pe ei. Doar că prieteniile alea adevărate nu prea mai există, totul este superficial, faptul că nu mai interacționează de la vârste fragede, îi face să-și piardă din ce în ce mai mult abilitatea de a relaționa și de a crea prietenii adevărate.
Din întâmplare sau nu, o parte din ei descoperă alcoolul și văd în el un ajutor să treacă mai ușor peste anxietate și peste această perioadă plină de lecții.
De ce? Dopamina!
Mai nasol e că, atunci când asta se întâmplă în adolescență, starea de bine adusă de dopamină li se imprimă în creier și mai târziu, în viața de adult, când vor suferi de stres sau alte situații nefavorabile, nu vor apela la un prieten, nu vor vorbi cu cei din jur, se vor întoarce la alcool.
Stres social, stres financiar, stres produs de carieră, cam astea sunt motivele principale pentru care un alcoolic bea.
Ce se întâmplă, mai nou, datorită faptului că accesul este nelimitat la aceste aparate de produs dopamină, social media și telefoanele mobile, este că, pe măsură ce cresc, tinerii nu mai sunt capabili să lege relații sociale profunde.
Deja vedem cu ochiul liber cum Social Media formează prietenii superficiale, cu oamenii pe care nu te poți baza cu adevărat, cu care nu poți vorbi lucruri importante, cu care doar te poți distra, face poze, posta și cam atât.
Rezultatul acestui fapt este că, atunci când vor da de stres, oamenii nu vor apela la persoane, vor apela la un dispozitiv, vor apela la Social Media, vor apela la acestea pentru că oferă eliberarea stresului temporar. Postezi ceva și gataaa! Primești un like, dopamina e la putere și deja te simți mai bine… doar că temporar! Și iată rețeta de succes pentru depresia despre care se tot vorbește!
Sunt studii făcute cum că oamenii care petrec mult timp pe Facebook suferă de depresie mai mult decât cei care nu stau pe Facebook.
Studiile sunt degeaba, dacă nu se găsesc și soluții pentru limitarea accesului la acest mare producător de dopamină.
De ce e nevoie? De echilibru!
Alcoolul nu este rău. Prea mult alcool este rău.
Să pariezi poate fi distractiv. Prea mult pariat ar putea fi periculos.
Nu este nimic rău cu Social Media și cu Facebook-ul, ci este vorba de echilibrul cu care trebuie folosit.
Dacă ești la cină cu prietenii și dai like-uri sau mesaje cuiva care nu este acolo, asta e o dependență.
Dacă ești la o întâlnire de afaceri și îți pui telefonul pe masă, în loc să îl lași undeva unde să nu te distragă și să te poți concentra pe ce ai de făcut, înseamnă că ești dependent.
Dacă ești la facultate și în loc să înveți de la un om care știe mult mai multe decât tine și nu ești atent la un curs pentru care ai plătit ca să înveți, ești dependent.
Dacă te trezești dimineața și-ți verifici telefonul înainte de a spune bună dimineața celui de lângă tine, ești dependent.
Ca orice dependență, în timp, va distruge relațiile, te va costa timp, te va costa bani, și-ți va înrăutăți viața.
Ai senzația că poți avea orice vrei instant, cu ajutorul sutelor de aplicații existente, dar nu poți obține satisfacția la job, o relație reală de durată, etc.
De ce?
Pentru că lucrurile semnificative în viață sunt procese de durată, care te scot din zona de confort, care implică tot felul de stări, nu mereu tocmai plăcute.
Ce trebuie să învățăm în acest plin proces de digitalizare?
Răbdarea!
Lucrurile care contează cu adevărat au nevoie de timp.
Ca prietenia adevărată. Cu oameni pe care te poți baza, cu care poți discuta orice și în care poți avea încredere.
Ca dragostea. Mă refer la dragostea aia adevărată, care ține o viață și nu la alegerea cuiva ca să nu mai fii singur.
Ca împlinirea în carieră. Nu mă refer la a te mulțumi cu un job, ci la a construi cu răbdare, cu muncă și cu perseverență, locul unde vrei să ajungi.
Ca bucuria. Nu vorbesc de fericirea aia temporară pe care o manifești atunci când îți permiți să-ți cumperi ceva, ci bucuria autentică pe care o găsești departe de lucrurile materiale.
Ca încrederea. În tine, în cei din jur. Și nu mă refer la atitudinea aia de încredere pe care vrei să o afișezi ca să creadă cei din jur că ești mare și tare, ci la încrederea aia autentică în tine, când știi și simți că orice s-ar întâmpla te poți baza în primul rând pe tine.
Ca aptitudinile. Nu cele pe care crezi că le ai, că te-ai născut mai norocos sau că ai studiat un pic, ci cele pe care le dobândești atunci când lucrezi din greu să te autodepășești.
Toate astea au nevoie de timp, de răbdare. Călătoria asta e lungă și grea, dar este și singura modalitate de a găsi bucuria autentică a vieții.
Mai nasol e că cei care sar peste toate astea nu vor găsi niciodată împlinirea, ci se vor mulțumi cu o viață ok și atât.
Eu îți doresc o viață extraordinară, nu doar ok, doar că totul depinde de tine!
Cum scapi de dependența de Social Media? Pentru început:
- Reduci din timpul zilnic petrecut pe rețelele de socializare.
2. Intrii doar la anumite ore și numai după ce ai terminat lucrul la proiectele din viața reală.
3. Îți stabilești un timp limitat, pe care să îl respecți, atunci când ești conectat.
P.S.: Cea mai frumoasă viață e offline! 🙂
Mare dreptate ai, din păcate oamenii petrec din ce în ce mai mult timp în mediul online.