Cum s-a văzut Aeromania 2016 prin ochii mei

Anul ăsta Aeromania a împlinit 10 ani.
Eu am sărbătorit asta mergând pentru prima dată la acest eveniment și nu oricum, ci la VIP. Ahahaha :))
Dreamteam-ul VIP a fost format din Joy aka eu, Diana și Zetu + DeeDee ( rățușca Dianei )

Și Ovidiu Oprea a fost alături de noi și ne-a pozat. Mulțumim Ovidiu !

A apărut și Joie , am stat puțin de vorbă și ne-am întors la privit avioane.
DeeDee a fost la putere, măcar ea a văzut toate avioanele când noi nu eram pe fază. :))

Am avut ocazia să merg și anul trecut alături de colegii mei bloggeri, dar eram plecată.
Se zice că e bine să înveți din greșelile altora, că n-ai timp să le faci tu pe toate, așa că am ascultat de colegii mei pățiți și am plecat mai devreme spre Tuzla, pentru a evita ambuteiajul.
S-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă ! La 30 de minute după ce am ajuns și am parcat lejer, a început nebunia. Yuhuu ! :))
Primul popas l-am făcut la mașinile retro. Erau multe, dar eu m-am pozat lângă preferatele mele.

Am văzut că erau foarte multe standuri care vindeau tot felul de avioane de jucărie, dar bine că nu mi-am luat și eu, pentru că erau peste tot copii care deja le aveau, așa că aveam liniștită cum să mă joc cu ele, fără să le mai car după mine. :))
Am remarcat niște desene cu mașini retro și un om foarte modest, Filiz.

I-am spus că-mi plac mult lucrările lui și el mi-a zis “Asta nu e nimic ! Trebuie să vii la atelier să vezi ceva mai deosebit ! ” Azi am fost la atelierul lui și nu mă așteptam ca acest ceva deosebit să fie de-a dreptul extraordinar. Voi face o postare separată despre piesele de artă unice, pe care Filiz le-a făcut în 8 ani de muncă. Wow ! Omul ăsta chiar e genial și merită să afle lumea despre el.
Am dat o tură peste tot și ne-am retras în zona VIP.
Am fost tare plăcut surprinsă să văd că mâncarea de la standuri era…raw vegan, de la Cămara cu Merinde , un loc de unde eu cumpăr mâncare sănătoasă destul de frecvent.
Mi-a fost ușor să-mi aleg mâncarea pe durata evenimentului. Yumm !
Am experimentat și o cafea organică, pentru că altfel nu se găsea pe acolo…să zicem că n-a fost cea mai bună idee. Apă cu cafea e mult spus ! :))

Eu sunt tare fascinată de tot ce e nou, așa că imediat ce a început show-ul aviatic , entuziasmul meu a crescut. M-am distrat foarte tare cu Diana, pentru că de fiecare dată când ne așezam și noi la masă pentru câteva secunde- și de la masă nu se vedea nimic pentru că era acoperită cu umbrelă- fix atunci se întamplau cele mai tari lucruri, trecea câte un avion cu viteza luminii, sau treceau avioane în sincron, iar noi nu le vedeam. Și când stăteam zeci de minute în picioare și cu ochii pe cer …evident că nu se întampla nimic. Ahahaha :))
Pfff..m-am bucurat ca un copil de toate lucrurile frumoase pe care le-am văzut, de la acrobații superbe, la exerciții, coborâri cu parașuta, la desenat de inimioare pe cer cu avionul ( aici m-a impresionat marele pilot Jurgis Kairis , care la 66 de ani, ne-a arătat că vârsta e doar un număr), sau la desenat inimioară cu săgeată cu 3 avioane în sincron.

Cel mai tare moment pe care l-am văzut , a fost la show-ul de final, pe noapte, când sincronul avioanelor a fost completat cu o superbă explozie de artificii.
Diana a reușit să surprindă momentul cu un telefon nu chiar performant, dar poza arată de milioane.
Chiar avea unul mai performant la ea, dar camera nu mai vroia să facă poze.
Morala : Nu contează camera, contează fotograful.
Zici că-i făcută de fotografi profesioniști cu cine știe ce cameră. Bravo Di !

Ziceam că e cel mai tare moment pe care l-a văzut, pentru că pe cel mai tare tare…l-am văzut cu coada ochiului, atunci când noi crezusem că s-a terminat și ne îndreptam către zona unde avioanele se pregăteau de drifturi. Ne-am întors cu privirea fix când am auzit bubuitura de la artificiile și mai frumoase ca cele din poza de mai sus. :)) Se putea să nu încheiem ziua la fel ? Am râs cu lacrimi pe faza asta. :))
Pentru mine a fost o experiență noua și minunată. Mi-a plăcut maxim, m-am distrat, am râs, am văzut lucruri noi…ce mai, o zi perfectă !
Poze frumoase am preluat de la colegul Adi Siea, cu care ne-am întâlnit pe acolo, aproape de final.