Am rămas puțin în urmă cu postările, dar ajung eu ușor ușor la zi.
Timpul chiar zboară.
Am ajuns în săptămâna 8 ca voluntar la centrul de plasament.
Ziua în centru a început cu o veste care m-a surprins.
Trei dintre fete fugiseră din centru pentru a merge la plajă.
Poate că nu m-ar fi suprins , dacă nu le-aș fi știut pe fete.
Două dintre ele aveau toată încrederea mea, dar se pare că ce-a de-a treia fată le-a convins să fugă.
Până am plecat din centru, fetele au fost găsite și am stat și eu si colega mea, Geo, de vorbă cu ele , pentru a le explica de ce e greșit ceea ce au făcut.
Nu le-am certat, din contră, le-am explicat pe un ton cât mai calm și mai înțelegător despre pericolele la care se expun atunci când fac asta.
Mi s-a părut că au înțeles și am speranța că nu vor mai face asta.
Motivația lor a fost că este foarte cald, așa că mă găndesc serios , ca atunci când timpul îmi permite, să organizez o ieșire de grup cu copiii din centru , împreuna cu supraveghetori din centru, pentru ca și ei să poată face ce fac și alți copii, dar în siguranța și supravegheați de adulți.
Până au apărut fetele , noi ne-am pus pe treabă cu ceilalți copii de la centru.
Am început cu engleză și ca să o fac mai atractivă, am inventat un concurs și cine a adunat 10 răspunsuri corecte la exercițiile pe care le-am dat, a avut dreptul să aleagă ce joc ne jucăm în continuare. Cel care a câștigat a fost un băiat, care m-a suprins prin faptul că iubește să învețe cât mai multe despre orice, fără să fie împins de la spate. Am așa o admirație pentru oamenii care sunt așa !
Mare mi-a fost surprinderea când , după ce a câștigat, în loc să aleagă un joc pe care să-l jucăm, el a ales să…învățăm despre marile capitale.
Cât de drag îmi poate fi copilul ăsta !
Pentru că a câștigat, i-am făcut pe plac și am călătorit puțin prin lume , am învățat câteva lucruri noi..și dintr-o glumă în alta, am observat că majoritatea copiilor aveau o problemă la tabla înmulțirii.
Așa că fără să stăm pe ganduri , am continuat cu matematica și tabla înmulțirii.
Dupa îndelungi repetări și întrebări și răspunsuri fulger, deja ne descurcam mai bine.
Una din fete avea mari probleme în a reține așa că am insistat puțin cu ea, ba chiar i-am dat și temă să mai repete, așa că data viitoare aștept să fiu suprinsă.
La fiecare întalnire cu copiii , cea mai importantă “luptă” o dau pentru a le scoate acest “nu pot ” din limbaj.
Și cum perseverența este cheia succesului, nu mă las până nu reușesc.
Săptămâna viitoare le-am promis că îi scoatem și afară la joacă și la dans, dar voi face cumva să încerc să le fac o supriză și să-i putem duce la plajă.
Sper să-mi iasă ! 🙂
Copiii ăștia minunați mi-au devenit familie, e chiar suprinzător cât de mult se pot schimba lucrurile în doar câteva săptămâni.
Voluntarii schimbă vieți, dar și copiii schimbă viețile voluntarilor în bine, prin dragostea și afecțiunea necondiționată pe care ne-o dăruiesc.
Nu pot decât să mă bucur că sunt în acest program.
Vrei să fii și tu voluntar în centrul de plasament ?
O poți face aici.
Cum a fost prima săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost a doua săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a treia săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a patra săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a cincea săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a sasea săptămână, v-am povestit aici.
Cum a fost în a șaptea săptămână, v-am povestit aici.