După o pauză de 2 săptămâni în care nu i-am văzut ( ba am fost eu plecată, ba colega mea, Geo, ba de Paște copiii au avut alt program- mulți au plecat acasă la familii), azi revederea cu copiii de la centrul de plasament a fost emoționantă. M-au compleșit din nou cu afecțiunea lor, chiar mi-au lipsit maxim.
Azi pentru prima data de când mergem la centru nu a fost nevoie să ne rugăm noi de ei să îi ajutăm la teme, ne-au cerut ei ajutorul.
Tare m-am bucurat că au prins curaj.
Eu am preluat temele la engleză , iar Geo partea de mate.
La engleză am avut de făcut un rebus cu cuvintele noi din lecția la care au ajuns și de învățat cuvintele noi.
Dacă partea de rebus ne-a ieșit destul de rapid, învățarea cuvintelor noi, cu pronunție corectă, a fost o adevărată provocare, amuzantă ce-i drept.
Am făcut totul cu joacă, cu zâmbete, cu joculețe, toată întâlnirea noastră de azi a fost una educativă, dar distractivă.
Atunci când ne-am apucat de învățat, atitudinea era că nu o să rețină niciodată acele cuvinte.
Am schimbat ușor ușor atitudinea și am început să repetăm fără oprire , încercând să corelăm cuvintele noi cu niște imagini pentru a le reține mai ușor.
Am o bucurie atât de mare când reușesc să îi fac să înțeleagă că nu există nu pot și că invațatul ăsta nu e ceva imposibil.
Mi-au lansat și mie o provocare, m-au întrebat dacă eu știu cuvintele pe care le aveau de învățat.
Le-am spus să mă asculte pe mine mai întâi să vadă că știu cuvintele și ca să înțeleagă că dacă am reușit eu să le rețin, cu siguranță vor reuși și ei.
Și nu oricum, vroiam să le rețină azi, până plecam eu.
După repetări îndelungate, mai aveam probleme cu 2 cuvinte, care nu se lipeau în memorie de nici o culoare, așa că le-am dat ideea de a asocia primele litere din cuvintele respective cu alte obiecte/nume similare ca denumire pentru a își aminti mai ușor.
Metoda a funcționat, am fost super extra mega fericită să ascult toate cuvintele pronunțate corect și cu traducerea corectă.
Pentru că am fost atât de încântată de progresul făcut , le-am promis și că ne jucăm 20 de minute.
Copiii au ales jocul Monopoly, m-au învățat și pe mine cum se joacă ( daaa, nu am mai jucat niciodată până azi) și ne-am distrat puțin și jucându-ne.
Chiar m-a întrebat unul din copii “Cristina, dar de ce nu știi să joci Monopoly?”
Le-am explicat că nu am avut cu cine să mă joc și că mă bucur tare că îi am pe ei și mi-au zâmbit foarte frumos.
Mi-au dat și o sarcină, aceea să separ banii..și tare m-am bucurat că am putut fi de ajutor. 🙂
Colega mea, Geo, care incă lucra teme cu ceilalți copii, chiar a venit la mine să mă întrebe cum fac de mereu îmi găsesc timp să mă și joc cu ei, în timp ce ea face teme. :)) Well, it`s called time management ! hahaha
Am invitat-o și pe ea să ni se alăture, însă deja era ora de plecare și nu mai aveam timp.
Geo ne jucăm și cu tine data viitoare ! 🙂
Am plecat de la centru cu inima plină de bucurie pentru că am reușit și azi să facem ceva constructiv, educativ și distractiv.
Copiii ne-au arătat recunoștința lor prin imbrățișări și pupici… și jur că este cea mai bună răsplată din lume !
Să lucrezi cu copiii din centrul de plasament, cred că este unul din cele mai frumoase lucruri ! 🙂
Cum a fost prima săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost a doua săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a treia săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a patra săptămâna, v-am povestit aici.
Cum a fost în a cincea săptămâna, v-am povestit aici.
Vrei să fii și tu voluntar în centrul de plasament ?
O poți face aici.