Vă povesteam aici cum a fost prima mea zi ca voluntar într-un centru de plasament.
M-am decis să scriu fiecare experiență pentru a vedea cum evoluează lucrurile pe măsură ce trece timpul.
Astăzi am fost pentru a doua oară și totul a decurs minunat.
Copiii au fost foarte surprinși și încântați să ne revadă.
Erau realmente fericiți că ne-am întors.
Ne-au spus că nu și-au dat seama că e luni și că o să revenim.
Acum că deja ne cunoaștem i-am întrebat de teme, pentru că dans le promisesem oricum de data trecută.
Așa că le-am spus că dupa ce terminam temele vom și dansa.
La început au zis ba că nu au teme, ba că le-au făcut în weekend, ba că nu le vine profesoara și nu trebuie să le facă.
Într-un final le-am zis să-și aducă caietele și cărțile la materiile la care au dificultăți și așa ușor ușor am aflat și ce teme aveau de făcut.. și nu erau puține.
Cum matematica nu mi-a plăcut de când mă știu, am lasat-o pe colega mea, Georgiana, șefă pe matematică.
Eu i-am ajutat la tehnologie unde mi-au spus că nu prea înțeleg lecțiile.
După ce am citit puțin din manualul lor de tehnologie, am înțeles și de ce.
Manualul este foarte consistent în informații, dar modul de prezentare al informațiilor este clar exagerat, cu cuvinte și exprimări pompoase, cartea mi s-a părut mai degraba pentru adulți.
Așa că am luat lecțiile pe care nu le înțelegeau și le-am “tradus” pe înțelesul lor.
M-am bucurat să văd cât de ușor au înțeles dacă le-am explicat în termeni simpli.
La finalul lecției am făcut și testele și am fost surprisă să văd că acestor copii nu li s-a explicat unde găsesc rezolvările dacă nu știu răspunsurile.
Efectiv nu știau să rezolve, dar nici nu știau să se ducă să recitească lecția pentru a descoperi răspunsurile la cerințe.
M-am bucurat enorm să vad că după primele exerciții au început să prindă ideea și atunci când nu știau răspunsul, știau în sfărșit unde să caute răspunsul.
După, ne-am jucat puțin pe geografie.
Pentru că nu știau nici continentele mi-am scos harta pe care o am mereu când știu că mă întalnesc cu copii ( orice discuție o mai relaționez cu câte o zonă de pe glob , iar copiii sunt mereu încântați să descopere ce le cer ).
Le-am arătat continentele, le-am explicat câte ceva despre fiecare în parte, iar ei au prins imediat.
Care e cel mai mic continent ? Repede, în cor, primeam răspunsul : Australia !
Am așa o bucurie să văd cât sunt de inteligenți, atenți și dornici să învețe.
Le-am arătat și câteva țări și orașe mari pe harta și pentru a fi sigură că înțeleg și le rețin le-am arătat imagini pe telefon cu lucruri reprezentative pentru fiecare în parte.
Au fost tare surprinși să vadă San Francisco, Hollywood-ul, Washington-ul, Rio de Janeiro, Dubai, etc.
Mi-a bucurat sufletul și să văd că atunci când le ceream să-mi localizeze pe hartă Brazilia știau în sfârșit pe ce continent să se uite și nu mai puneau degețelul prin Asia și mă întrebau dacă e pe acolo.
Pe partea de geografie mi-am propus să-mi iau rolul și mai în serios și să îi învăț cât mai multe lucruri prin joculețe interactive.
Sunt copii foarte receptivi, au nevoie doar de cineva cu răbdare să le explice.
Și pentru că le promisesem că și dansăm, mi-am luat boxa, am mers în sala de protocol și am învațat primele doua stiluri de dans împreuna.
Ca să le explic pașii de dans, i-am pus mai întai să-mi localizeze pe hartă locurile de unde proveneau stilurile de dans. Au căutat foarte entuziasmați.
Evident că au găsit ușor, doar ce făcusem lecții de geografie, iar ei reținuseră cu ușurință tot.
Am fost surprinsă plăcut să văd cât de receptivi sunt și la dans.
Au prins imediat pașii, au zâmbit, ne-am distrat.
Am reușit să-i deconectez pentru câteva minute de la tot.
I-am văzut că s-au distrat pe bune.
Cât de tare a fost să văd că toți au ritm și ureche muzicală.
Auzind ce se întamplă ( am dat muzica destul de tare, așa le place și copiilor , dar și mie ) au început să apară și alți copii, chiar și băieți dornici să danseze și ei.
S-au descurcat minunat toți și la dans.
Copiii aștia sunt minunați și au un potențial uriaș să devină mari.
Au nevoie doar de îndrumare și răbdare.
Iar eu, atât cât pot, voi încerca să-i ajut cât mai mult.
Din nou au zburat cele doua ore petrecute cu ei.
Mi-au oferit foarte multă afecțiune și azi, m-au încărcat cu căldura lor.
Cel mai frumos a fost când m-au întrebat : Mai vii și luni , da ?
Abia aștept să îi revăd săptămâna viitoare.
E minunat să fii voluntar în centrul de plasament.