Nu cred ca exista o reteta pentru depasirea limitelor. Totul pleaca de la gandirea noastra. Henry Ford spunea “Daca tu crezi că poti, sau crezi că nu poti, atunci ai dreptate in ambele cazuri” . Tu stabilesti ceea ce este posibil si ceea ce ti se pare imposibil de atins. Nevoia de autodepasire este in fiecare dintre noi, iar setarea unor teluri si atingerea lor poate fi drumul nostru spre fericire.
In timpul antrenamentului vei atinge o limita in care vei spune ” nu mai pot”. Mi se intampla des mai ales la clasele de Kangoo Jumps sa aud sau sa vad asta. Scopul meu ca antrenor este sa “trag” cat mai mult de voi tocmai pentru a va ajuta sa va depasiti limitele. Nu urmaresc sa imi transform clientii in sportivi de performanta insa vreau sa ii ajut sa progreseze pentru ca rezultatele pe care si le doresc sa vina cat mai repede. Sa treci peste limita maxima pe care ai atins-o si sa continui inseamna curaj, dorinta, vointa si motivatie. De unde le iei ? Ei, vreau sa-ti spun ca ai toate resursele in tine. Totul incepe cu disciplina mentala si ascultarea si intelegerea organismului tau. De ce iti vine mereu sa spui nu pot ? Poate pentru ca nu ai suficienta incredere in fortele proprii ! Sau poate pentru ca nu ai incercat pana acum sa faci de exemplu mai multe repetari la un exercitiu si fara sa-ti dai seama iti blochezi singur posibilitatea de a progresa. Spun destul de des la clase ca atunci cand simti ca nu mai poti sa nu te opresti si sa faci macar o repetare in plus. Orice progres indiferent cat de mic este este un progres. Daca treci de limita pe care involuntar ti-o pui singur, vei vedea ca de la zi la zi vei putea mai mult, vei avea mai multa incredere in fortele proprii si vei fi motivat sa-ti setezi praguri mai mari de depasit. Depasirea limitelor nu este usoara, pentru ca oricat ar fi de benefica de cele mai multe ori o percepem ca pe un adevarat chin. Vestea buna e ca iti poti depasi limitele prin autoeducare. Cum ne autoeducam pentru a reusi ?
1. Il eliminam pe “nu pot” din ecuatie ( un lucru e clar de putut poti, mai ales in cadrul antrenamentelor de grup cand alte zeci de persoane reusesc sa lucreze un exercitiu cap coada – poate ca nu ai aceeasi rezistenta ca ceilalti , insa cea mai mare competitie o ai tu cu tine, iar daca de atunci cand iti spui “nu mai pot” reusesti sa nu te opresti si sa mai lucrezi putin , atunci felicitari ! Ai reusit, ai depasit o prima limita 🙂
2. Iti setezi zilnic un nou prag ( daca la un exercitiu dupa primele 8 repetari te opreai pe motiv de “nu mai pot” , acum ca l-ai eliminat pe “nu pot” si poti , iti vei seta la fiecare antrenament care va fi progresul tau din ziua respectiva. Vei vedea ca in timp ( cat de la lung sau scurt depinde numai de ambitia si motivatia ta ) vei putea lucra toate exercitiile fara sa te opresti si ca acel ” nu pot” te va vizita din ce in ce mai rar 🙂
3. Bucura-te de orice mica “victorie” . Asa cum spuneam orice progres, oricat de mic trebuie apreciat , pentru ca este intr-adevar o realizare. Aplauzele de la sfarsitul antrenamentelor mele nu sunt pentru mine, sunt de la voi pentru voi, si de la mine pentru voi , pentru ca este important sa va apreciati munca si reusitele.
Cerul este limita ! Succes ! 🙂
