Peripețiile lui Joy, ep. 2. În drum spre aeroport

by - 29 martie


Ca toate lucrurile frumoase, excursia mea la Veneția a început cu peripeții.
Am mers fulger la aniversarea unui prieten și de acolo am plecat în aventura vieții.  :))
Am optat pentru transfer aeroport cu autocarul. Toate bune până aici.
În ziua plecării, soferul m-a sunat să vin la 23:30, în loc de 00:30 pentru că se schimba ora și zicea că e mai bine așa.
Aveam închiderea porții la 6:15 și pentru mine însemna să ajung mai devreme decât plănuisem, dar m-am conformat. Am zis că e mai bine mai devreme, decât mai târziu...fără să știu ce urma. :))
La 23:30 eram la punctul de întâlnire, dar până la 00:00 nici semn de el.
Mai mult, nici nu răspundea la telefon.
A început toată lumea să-l sune, ba chiar făceam glume că poate doarme, mai cu ironie, mai cu îngrijorare.  :))
Pe la 00:20 a răspuns și ne-a spus că mai are 5 minute până ajunge.
A ajuns la 00:30, dar n-am mai spus nimic.
Lumea era deja agitată, pentru că eram în întârziere, fără să știm motivul.
Șoferul nu ne-a dat nici o explicație.
S-a urcat toată lumea, dar autocarul nu mai pleca...aștepta încă două persoane, care trebuiau să ajungă cu o oră în urmă.
Toată lumea s-a supărat deja, nu mai înțelegeam nici eu dacă este taxi sau autocar.
Principiul lui era să piardă avionul 40 de persoane, pentru două care nu au ajuns la timp.
Au apărut pe la și 45 cele două persoane și aproape de ora 1 am pornit spre aeroport.
Teoretic mai era timp să ajungem, deși la 3 se schimba ora, era deja 2.
Asta însemna să ajungem la 5:30 și deja era târziu și pentru mine.
E bine să fii cu minim 2 ore în aeroport, pentru că nu știi niciodată cât de aglomerat e.
Am mai avut niște situații limită și prefer să fiu mai devreme și să aștept, decât să las la întâmplare dacă prind sau nu avionul.
Pe drum simțeam că merge cu viteză mică și nu-mi explicam de ce.
Parcă am făcut o săptămână până la Fetești.
Acolo a oprit autocarul, s-a dat jos și am stat 10 minute fără să știm nimic.
Șoferul vorbea la telefon și nu știu ce tot făcea autocarului.
Într-un final ne-a spus că s-a rupt nu știu ce curea și că face o improvizație.
Am plecat de acolo și mai mergeam 2-3 km cu 40 km / oră și opream.
Zicea că sare cureaua pe care a improvizat-o și că nu are ce face.
Deja toată lumea a început să se îngrijoreze serios.
În ritmul ăla, nu mai prindea nimeni nimic, poate doar răsăritul pe autostradă. :))
A continuat așa, cu mers încet și cu opriri din 3-3 km până la km 104.
Nu mai știu exact cât era ora.
Toată lumea a coborât și l-am rugat pe șofer să ne explice cum stă treabă, să găsim soluții.
Ne-a spus că nu mai poate înainta, că riscă să strice tot motorul autocarului. 
Eu sunt obișnuită cu peripețiile, așa că , în loc să mă îngrijorez, am început să caut soluții.
Am luat google-ul la rând și am căutat toate firmele care făceau transfer aeroport în noaptea aia.
Majoritatea aveau mașinile full, iar mașina care plecase la ora 1, aproape odată cu noi era cu peste 50 de km înainte.
I-am explicat dispecerului că s-a defectat autocarul nostru și l-am rugat să mă ajute cu o soluție.
Mi-a spus că ia la rând toate mașinile pe care le știe pe drum și revine cu telefon. 
Nu mai știu cum a zburat timpul în benzinărie.
Eu tot încercam să vorbesc cu șoferul autocarului nostru, pentru a afla situația reală.
Mereu mă pun în situația oamenilor pentru a-i înțelege, mai ales că oamenii erau deja supărați pe el, pentru întârzierea uriașă față de oră anunțată, dar nu prea dorea să comunice. 
Ne spunea că au trimis alt autocar după noi, dar timpul trecea și nu venea nimic.
Mai trist este că îmi dau seama după față atunci când sunt mințită și l-am mai întrebat iar unde este autocarul acum , ca să-mi dau seama dacă mai ajung să prind avionul.
Cu privirea în jos, mi-a spus că e pe la Medgidia, dar că vine încet.
Mi-am dat seama că poate nici nu a plecat din Constanța. :))
Și dacă ar fi fost la Medgidia, tot mai dura minim o oră până ajungea și era deja ora 3 dimineața. 

I-am spus și șoferului, defecțiuni se întâmplă, nu este vina lui, dar mi se pare normal ca măcar să fii sincer cu pasagerii și să le explici situația rapid, ca să se poată orienta spre soluții cât mai repede.
Cred că autocarul a plecat cu defecțiune de la început, altfel nu se explică întârzierea la plecare și mersul încet până să pice de tot.
Cred că este vorba de lipsa de implicare a conducerii, de reviziile care nu au fost făcute la timp, de principiul lasă că merge și așa.
E trist, lucrurile nu merg și așa când transporți oameni sau când faci cursă de transfer aeroport și toată lumea trebuie să ajungă la o anumită oră, ar trebui să realizeze lucrul ăsta.
Firma asta o stimam și o lăudam cândva pentru profesionalism.
Lucrurile s-au schimbat în rău.
Nu știu motivele, dar îmi pare tare rău și mi-am promis că nu voi mai apela la ei.
Nu pentru că s-a stricat autocarul, asta se poate întâmpla și unei mașini noi din 2017.
Ci pentru lipsa de interes în a explica oamenilor ce se întâmplă, pentru că ne-au chemat cu o oră mai devreme, ca să stăm să îi așteptăm o oră, că am plecat cu întârziere, pentru că doi pasageri au întârziat mai bine de o oră, deși au fost sunați pe zi să li se amintească de ora transferului.
Dacă era taxi , jur că era de înțeles, dar este autocar, cu oră fixă de plecare...cel puțin așa am crezut.

Eu care ziceam că ajung prea devreme la aeroport. :))
Ca de obicei, am avut un noroc chior. :))
A oprit o mașină de Kirvad în benzinărie, la popas, care mergea fix către Otopeni și mai aveau fix un loc. :)) I-am rugat să mă ia și pe mine și mi-am rezolvat instant problema.
Chiar vreau să le mulțumesc pentru ajutor și profesionalism.
Cred că-mi voi schimba opțiunile de acum.
După ce am făcut tot ce era uman posibil să-i ajut și pe ceilalți și am sunat la toate mașinile care făceau transfer aeroport în noaptea aia să oprească la km 104 să ia pasageri spre Otopeni, m-am destins și eu și m-am amuzat de toată situația.
În mașina de Kirvad am stat like a boss, în față, am făcut haz de necaz și nu-mi venea să cred că am fost la un pas să pierd avionul.
Drumul a fost excelent, la 5:35 eram la intrare în aeroport, dar era mare aglomerație.
Zic...excelent ! :))
Lucrurile s-au mișcat bine și la 5:40 deja intram în aeroport.
Coada la security check ?! Evident ! Cât Chinaaa ! :))
Am mai încercat eu să fentez coada și m-am dus în partea stângă unde sunt alte puncte de security check, de care nu știe toată lumea, dar mi-am luat-o de câteva ori, se părea că știe și mai multă lume de ele.
Ei, cred că era prea dimineață duminică, toți se așezaseră la coada din dreptul intrării, eu am tulit-o spre stânga, la noroc și bingooo !
Erau doar vreo 5 persoane în față, față de cele peste 50 pe care le aveam la prima.
După security, distracția cu cozile a continuat, dar lucrurile s-au mișcat binișor.
Mi-am făcut înviorarea cu alergare prin aeroport, eu și ăștia din Singur Acasă, ce mai facem d-astea.  :))
La 6:15 , când poarta mi se închidea, am ajuns ultima la coadă.
Pfiuuu...am respirat ușurată, am făcut poze și am râs ca fraiera, că nu știam dacă mai prin avionul sau nu.



Ce mă mai distrez și eu ! :))
M-am bucurat enorm că am prins răsăritul în avion și nu pe autostradă. :))


Îți povestesc cât de curând cum a fost la Veneția, idei, sfaturi, ponturi și ce să vizitezi când ajungi pe acolo. :)


S-ar putea să-ți placă și

0 comentarii