Barcelona prin ochii mei. Ziua 3

by - 20 februarie


Îți povesteam aici și aici cum mi s-a părut la Barcelona până acum.
Azi îți povestesc cum a fost în ultima zi acolo. :)
Și cu locurile noi sunt exact ca cu orice alt lucru nou pe care îl fac.
Îmi trebuie doar puțin timp și imediat mă adaptez și mă descurc.
Așa că, în ziua 3, mă simțeam efectiv ca acasă, vorbeam spaniola de parcă era limba mea nativă. :))
Dacă mă întrebau italieni, francezi sau alte nații ceva, tendința naturală era să le răspund în spaniolă.
Chiar și la chinezi am avut aceeași tendință. :))
Ce engleză, ce română, ce franceză ?! Spanish, spanish, spanish...atât îmi ieșea natural.  :))
În ziua 3 cunoșteam perfect zona centrală, pe o rază de câțiva km, știam toate liniile de metrou, unde se află obiectivele turistice, știam care culoare, ce magistrală e, știam unde se schimbă magistralele și chiar dădeam indicații altor turiști , când se găseau pe sensul greșit de la metrou, iar stația de metrou nu avea tunel de comunicare cu celălalt sens.
Așa că Joy experta ( :)) ) le explica că trebuie să iasă la suprafață și să intre pe cealaltă parte.
Se mirau ei la început, așa cum m-am mirat și eu când am văzut prima data treaba asta, dar îmi zâmbeau mulțumitor, de pe sensul celălalt, după ce înțelegeau cum stă treaba.  :))
Îmi făcusem deja prieteni noi, la Starbucks, așa că mi-am început și ziua 3 tot la prietenii mei de acolo din cartier. :))
De data asta mi-au scris numele corect. Yuhuuuu !  :))


 Și-am pornit din nou la explorat ! :)
După alți zeci de km la picior, am decis că e timpul să mă împrietenesc cu metroul ca să câștig timp și să ajung rapid pe unde mai doream, pentru că seara aveam avionul spre casă.
Prima oprire cu metroul - Sagrada Familia -
Fix așa se numește și stația de metrou.
Waaaa...când am ieșit de la metrou am rămas puțin gură cască.
N-ai cum să creezi așa ceva, decât atunci când crezi cu adevărat în viziunea ta, când vezi cu claritate scopul tău. Chiar este uimitor ce a putut să conceapă Gaudi, iar detaliile nu se văd atât de bine pe cât aș vrea.


O văzusem în poze, dar realitatea bate pozele. Este cu adevărat ceva ce n-am mai văzut, e perfecțiune.


Prietena mea, Maria  , mă sfătuise să iau biletul online, că altfel voi sta la cozi imense.
Dacă am auzit de cozi, m-am conformat și mi-am luat bilet online, cu o seara înainte, de aici. :))
Waaa...chiar merită să intrii, vei rămâne și mai mult cu gura căscată.  :))


 Mi-am continuat plimbarea spre o altă operă de-a lui Gaudi, la Pedrera.
 În ziua 3 m-am deplasat foarte mult cu metroul.
Nu era chiar foarte aproape de stația de metrou, dar mersul pe jos a meritat.
Mi-a plăcut ce am văzut și acolo. :)


Ceva unic, care n-are cum să nu-ți bucure sufletul.


Lucrurile astea îmi amintesc că singurele limite sunt cele pe care ni le punem noi înșine. :)



La câțiva pași de La Pedrera, am mai văzut o clădire interesantă.


Peste tot pe unde te uiți, vezi numai arhitectură deosebită.
Am plecat de aici, spre Park Guell, pe urmele lui Gaudi, prin toată Barcelona. :))


Cred că sunt vreo 3-4 km minim, de la stație de metrou, până la Park Guell.
Și ai de urcat și un deal destul de lung, dar, pe alocuri, ești ajutat de scările rulante. Pfiu !  :)) 
 Nu mă plâng de mers pe jos, dar tălpile mă cam dureau de la atâta mers, iar scările rulante erau ca o gură de aer proaspăt. :))


Am ajuns la intrare și oftam în sinea mea că am 10 persoane în fața ...dacă nu am mai zis, tot zic, nu prea am răbdare să stau la cozi, mie îmi place totul pac-pac. :))
Nici n-am apucat să scot bine telefonul din buzunar, să văd dacă am Wi-fi acolo, că atunci când am ridicat iar privirea, în spatele meu apăruseră o mulțime de oameni.
Am zâmbit și am zis în sinea mea, că, de fapt, îmi place să stau la coadă...în condițiile astea. :))
Intrarea este 8 Euro și primești și o hartă a parcului. 


Sunt ore fixe de intrare în parc și eu nimerisem foarte aproape de o altă oră, când oamenii abia începeau să cumpere bilete. Lucky Joy ! :))
Am mai avut de așteptat vreo 30 de minute, dar a zburat timpul prin magazinele de suveniruri din zonă.  :))


Am intrat și aici. Alte frumuseți de admirat !





Plin ochi de turiști din toată lumea.


O știi p`aia cu bad hair, don`t care ?!
 Eu eram !  :))
Mă bucuram atât de tare de ceea ce văd în jur, că nu-mi mai păsa nici de păr, nici de nimic. :))
Nu prea eram eu cu selfie-urile, dar în a treia zi puteam să jur că m-am născut cu bățul în mână, nu mai aveam nici un stres. :))


Priveliștea era de vis, departe de ce se vede în poză.
 Se vedea chiar și Barceloneta Beach. 

 


Mă gândeam că am atâtea lucruri de făcut și de văzut și că trebuie să accelerez puțin ritmul.  :))


Așa că, pentru moment, l-am accelerat spre Stadionul FC Barcelona. :)) 
Eu am fost fix pe go with the flow, știam ce aș vrea să văd, dar nu calculasem prea mult pe unde sunt.
Așa că m-am amuzat să aflu că stadionul este fix la stația de metrou Les Cortes, unde fusesem la Kangoo Jumps cu o zi înainte. :))
E adevărat că scuteam niște timp, dacă îl vizitam ieri, dar unde mai era distracția ?! :))
Pfoai...am mers și de la metrou până la stadion vreo câțiva km pe jos. :))
Picioarele mele cereau direct la aeroport, dar nu m-am lăsat  ! :))


Ce m-am bucurat când am ajuns într-un mare sfârșit ! :))


Intrarea este 25 de Euro, dar își merită banii.







 





Am vizitat tot ce se putea vizita, deși am fost nevoită să mă grăbesc, pentru că se cam apropia ora să plec spre aeroport. 

Aici este sala unde se țin conferințele de presă.


Nu m-am putut abține, am intrat și în vestiarul băieților ! :))  


Chiar și în sala lor de rugăciune. :))  


M-am simțit și eu VIP pentru câteva secunde ! :))


Au restaurante, cafenele,etc...și sunt personalizate cu numele jucătorilor. :)
Masa cu Messi era ocupată, așa că m-am mulțumit să o pozez pe a lui Pique. :)) 


Și am ajuns la masa presei. Mi-au plăcut maxim scaunele auto-rabatabile, cred că mă mai jucam o oră pe acolo, dacă nu mă grăbeam. :))


Până și Barcelona s-a prins că trebuie să plec, așa că au început să apară norii. :))


Am încheiat vizita la magazinul FC Barcelona.




 Waaa..este imens și cu multe hăinuțe superbe !


Din păcate la ei nu ajunseseră reducerile ! :))  


Am făcut o poză cu campionii, le-am urat - Forță, băieți ! - și am fugit spre aeroport.


S-a întâmplat să vizitez stadionul chiar la o zi după ce au luat bătaie de la o echipă mică, iar cei care mi-au văzut pozele, parcă se lăudau că Barcelona a luat bătaie.
Poi, dragilor, din astfel de înfrângeri se nasc / renasc campionii.
O înfrângere, oricât de umilitoare, nu poate șterge istoria echipei, nici pe cea a jucătorilor, nici trofeele pe care le-au câștigat.
Înfrângerile fac parte din succes ! :)
Să nu mai țin cu ei, pentru că au luat bătaie de la o echipă mică, e ca și cum nu am ținut niciodată cu ei, iar eu îi admir și cred în ei.
Așa că, dragilor, cei care vă dați mari fani, învățați să fiți alături de echipă și în momentele grele. :)
 Le-am lăsat gândurile mele bune băieților, i-am spus rămas bun Barcelonei, i-am promis că ne revedem curând și mi-am luat zborul spre casă, fericită și încărcată mega pozitiv de la atâtea locuri frumoase. :)
Mâine postez și filmulețul cu toată vizita la Barcelona, așa că stai pe aproape să vezi totul mai -live- :))

S-ar putea să-ți placă și

0 comentarii